Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea ,sub o geană de nor.
Printre lacrimi și flori,zâmbetul tău
devenea doar tristețe și dor. Doar
tu erai
Chiar ți-am auzit pașii. Am avut sentimentul
că frunzele roșii loveau pământul căzând dintr-un copac imaginar și că frunzele roșii erau ,de fapt,
înfrigurate în toamna târzie. Am avut sentimentul
Cerul crepuscular este
indigo-portocaliu,
o simfonie. Lumina
este absorbită; se descompune
în fotoni. O stea moare
în univers. Devine iubire.
Întunericul este atras de
cuanta de energie;
este
Aripile ei formează un potcap
în lumina scânteietoare și
ochii ei lăcrimează
în cerneala albastră a zorilor
și a izvorului primăvăratic,
în timp ce ea își caută echilibrul
în leagănul naturii.
Își
Magice sunt aripile fluturelui în zbor,
Zborul lui seduce anemonele magice.
Aripile de primăvară caută balans,
Balansul este un dans de petale și aripi.
Briza îl găsește printre mugurii de
Dacă ai fi fost o primăvară fără de flori,
probabil că toți copacii mei ar fi adormit.
Dacă ai fi fost un vânt fără de frunze,
probabil că toți copacii mei ar fi murit.
Și dacă ai fi fost un cer
Răsare din mare,
mereu, mereu
lividă și uscată,
aruncând un văl străveziu
peste pietrele ude și reci,
roci reci
cu miez bătrân, bolnav,
dar încă viabil.
Imutabile
sunt pietrele bătute
Ea nu-și pierde speranța în timp ce se roagă.
Nu este deloc simplu,
mai ales atunci când sună clopotele
pentru tot ceea ce se poate înălța
dar nu se înalță, ci se scufundă.
Un țipăt poate
Fețe îmbătrânite de război,
cuvinte tăvălindu-se în ură,
pe limbi de foc;torturi,
Patul lui Procust pentru un zâmbet perfect,
a zâmbi ; îngerii care cântă,
ploile de iubire care cad din Cer
si
Și dacă șoapte bat ades în unde,
Și dacă umbra lunii le ascunde,
Și dacă-n piatră susură izvorul,
E ca din nou să ne aline dorul.
Și dacă bate-un vânt fugar în ramuri,
Și dacă bat stropi grei
Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea ,sub o geană de nor.
Printre lacrimi și flori,zâmbetul tău
devenea doar tristețe și dor. Doar
tu erai
În albastrul palpabil, nefericirea este
complementară fericirii întocmai ca
finitul dintr-o stea, care se nașe în infinit.
Suntem Adam și Eva în căutarea
Edenului pierdut , sperând că
Un cer plin de nori
și ne dansăm tristețea
în ploaia tandră.
Printre crinii albi
ce înfloresc în valuri-
olm și crihală.
Idei uzate
și inimi tatuate
pretind sincronism.
Cântă
Văd cum urmele pașilor mei de pe zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite.Umezeala tresare pe nea, mai umedă decât orice tresărire.Sunt cu mult mai
implicată într-o întindere ascuțită dată de
Această oglindă antică nu poate reda
o imagine clară și fidelă . Concavitatea
ei dezvăluie trucuri de magie,
care folosesc imagini deformate
în lumină roșie . Șuvițe de păr de
Soarele arde cerul. Pașii zdrobesc
roșul frunzelor. Este un mister profund
și de neînțeles în gena verdelui, care
dispare. Sunetul bate în toaca sfântă
de lumină.Este o neliniște de nesuportat
Ieșire din nemișcare
pentru a ocupa un loc
al nimănui;
tăcere geografică - limba ei;
în miezul nimicului,
cuburi de vise
deformând singurătăți,
demascând absurdități;
încremenire de aer
Îngenuncherile murdare,
Sentimentele șerpuitoare,
Inocențele pline de ignoranță
Și adevărurile înșelătoare
Călătoreau în universul intern
Al spiritului
Pentru a descoperi
Iluminarea,
Dorind
Ea crede cu tărie că sufletul ei poate fi liber.
Sufletul ei se aseamănă cu pasărea furtunar,
Ea își închipuie că această cale de eliberare există.
Privirea ochilor ei albaștri abia poate
Clapele pianului sunt dinți
pentru a sfâșia melodia-
note,note,note-
crescendo,
senza misura,
delicato,
dolce.
O dragoste imensă se naște
în noi,
un râu divin al vieții
curge în
Cuvintele s-au rupt în sunete
Și timpul s-a spart în secunde.
Secundele au fost desființate încet.
Am luat iubirea și am așezat-o în amintire,
Am luat amintirea și am așezat-o în
Am stat în gerul arzător al iernii pe
piscul cel mai înalt și am divulgat secretele munților pentru a mă elibera
de tristeți.Tocmai cădeam de pe pământ
în bolta cerească, când i-am
Aceasta este iubirea noastră, care-și
modifică sensul în mod continuu.Nu știu dacă
iubirea aceasta este poezia noastră, sau
altceva. Vrei să fii tu însuți? Ai nevoie de mine?
Poate că e iadul,
Soarele aprinde cerul,
Pașii zdrobesc culorile pământului.
E un mister în structura verdelui
De neînțeles.
Sunetul bate ritmic
În toaca luminii.
E o neliniște în structura albului
De
MM