MariaV

sugestiv \"ma-ntorc spre carotida / moartea ma bate pe umar / azi poarta costumul acela / de carnaval tacut / de crepuscul si umbra\". un text armonios in ansamblu.

of, mai, nici n-am spus ca ar fi Nichita in textul asta...ma refeream la doua cuvinte care in fine...am si spus ca-mi place poezia, atmosfera e diferita etc. poate trebuia sa formulez altfel, ca ar fi de dorit ca ceea ce citim si ne place din cei mari sa nu lasam sa ne influenteze la nivel (poate) subconstient, si sa incercam sa cautam mai mult originalitatea nu doar in stari, ci si in modul folosirii cuvintelor...doar de aici a aparut si estetica uratului...poate mai apare ceva nou...atat am vrut sa spun. imi cer scuze daca am starnit reactii atat de vehemente, nu ma asteptam la asta. am exprimat si eu o parere...

l-am citit pe nichita, avem gusturi comune in privinta asta, noi si inca x persoane :). nu te-am crezut in stare de ceva (nici bun, nici rau) :), e mai simplu de atat: iti doream stari care sa-ti inspire asocieri originale de cuvinte :). multa inspiratie!

sentimentele, chiar si negative, pot naste lucruri frumoase si originale, dar, in cazul de fatza...inteleg ca iti place nichita stanescu...foarte mult :)

\"Deodata au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
care lasa în seara
o umbra grea, triunghiulara.

Dupa aceea au inceput să cânte
si melodia a intins spre tine
bratele ei reci.

Melodia intindea spre tine
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am simtit când te-a-mbratisat
cu imbratisarea
pe care uneori ti-o da inserarea,
electric si-ntunecat.
[...]\"

(\"Muzica\" - Nichita Stanescu)

e greu sa fii original, dar incearca...cu riscurile de rigoare :)

in rest, mi-a placut atomsfera din poezie. iar gandurile...hm...e bine ca le gandesti :)
succes in continuare.

...desi l-ai scos, imi aduc aminte citatul, inca :). eu ma refeream doar la faptul ca mai e mult de mers (a se citi scris) pana la a ajunge sa exprimi acel lucru, absurditatea, intr-un mod atat de interesant cum a facut-o heidegger :)

...ma bucur sa simt si sa stiu ce descrii..:)
si-mi place cum scrii.

interesant. dar mai ai de lucrat pana sa ajungi la citatul pe care l-ai ales in motto, care este, intr-adevar, de exceptie. mult succes :)

Frumos. Total rupt de realitate. Dar ce este acest lucru altceva, decat poezie? :) Continua, simti frumos.

Ah. Nu observasem ca am fost si in asentimentul altor persoane care ti-au comentat incercarea de poezie (ma refer la paralela cu Paunescu).. Eh. Doar n-ai inventat tu roata acum, sa te mai lase oamenii in pace, la naiba..poate peste 15 ani n-o sa-si mai aminteasca nimeni de Paunescu, omul e deja pe marginea gropii si mai e si din vechiul regim, pe cand tu...pe cand tu..:)))). Si oricum, nu as putea rata in veci sa citesc un ... discipol al lui Paunescu! :)))
Restul nu merita comentat. Decat poate faptul ca si de Sade era blamat de oameni, of, oamenii astia care il citeau pe la colturi, cu mainile bagate in locul pomenit de noi doua anterior :). In aceasta ordine de idei (si numai in aceasta), si eu iti multumesc pt ca ai cautat sa ma citesti (altfel nu aveai cum sa constati ca n-am mai scris nimic aici) :)))).
Orice-ai mai scrie, te anunt cu respect ca nu voi mai raspunde. Nu din lipsa de respect, ci din lipsa de timp (mai am si alte lucruri de facut...) si poate de chef. Poti sa iti economisesti insa logoreea scriptica, iti raspund anticipat: ai dreptate :).
P.S. Eu nu stiu cat are nevoie un poet de perseverenta si cat de inspiratie (nu sunt poeta). Iti doresc multa inspiratie, ca perseverenta observ ca ai :))))). (pt o viitoare incercare, ti l-as sugera pe Minulescu, e cu priza la public :)). Enfin. Am incheiat, iar tu..
Ai să mă ierți pân` la epuizare
Că plec, te las, ma duc, te parasesc .. :)))))))

tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla
ca ochii mei sunt cand senini cand verzi
ca port ninsori sau port noroi pe tampla
ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi

vad lumea prin lunete maritoare
si vad gradini cu arme mari de foc
sub mana mea deja planeta moare
si in urechi am continentul rock

ai sa ma ierti ca sunt labilitate
ca trec peste extreme fulgerand
ai sa ma ierti preablanda mea de toate
eu sunt nemuritorul tau de rand

ai sa ma ierti ca nu pot fara tine
si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti
mie pierzandu-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toti

si cum se-ntampla moartea sa le spele
pe toate-nobilandu-le fictiv
ai sa te-apleci deasupra mortii mele
si tot ai sa ma ierti definitiv

ai sa ma ierti in fiecare noapte
si-am sa te mint in fiecare zi
si cat putea-va sufletul sa rabde
cu cat iti voi gresi te voi iubi

Sounds familiar? Daca nu l-ai citit pe nenea Adrian Paunescu, ian te uita, gand la gand cu bucurie. Dar e greu de crezut ca o fata atat de culta ca tine nu l-a citit pe nenea Paunescu (mare talent literar, parerea mea). Sau poate nu esti chiar atat de culta, dar esti o originala repetitiva.. Felicitari.