Cum s-a întâmplat?Ce s-a-ntâmplat?
Nu-i bine să cunoastem - e destin.
Știm doar că în închise spații și în vis
Ne întâlnim mereu sub pomul interzis,
Rătăcitori desculți prin raiul
Minte-mă!
Când îmi spui ca ma iubesti infinit,
că sunt răsăritul și apusul tau!
Minte-mă!
când îmi spui că
fericirea și durerea ta sunt eu,
că sunt norocul și nenorocul tău!
Minte-mă!
când
Necunoscuta
Ma privea din oglinda.
Ciudat,
n-am recunoscut nimic,
poate doar
suvita aceea rebela
ce pe frunte
obosita mi s-a culcat.
Pleoapele-i,
devreme carunte,
intoarse catre pamant
Sunt eu acum când scriu
sau nici nu sunt
până-ntr-atât fiece cuvânt
mi-e parca l-aș fura
de pe buzele tale.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa uitării
Desăvârșită singurătate
tremură peste sufletul meu...
Prietenii, speranțele, visele
îmi mor tot mai des,
memoria nu le mai salvează.
Trece cavaleria grea
peste amintirile
Îmi place noaptea
când toate gândurile mele,
rătăcitoare prin lume
se-ntorc obosite
să-și doarma somnul adânc,
în sufletul meu
grotă imensa plină de ecouri.
am văzut cândva un film în care eroul îngheța timpul
și aș vrea să-i pot urla și eu așa: freeze!!!
iar el să înceteze brusc să-mi mai rânjească în față
hands up!! (știu că în buzunarul stâng are
Nu poți fi zeiță,
mi-ai spus asta
demult
atunci când
fumai la fereastra
dintre noi amândoi,
aceea care avea
geamurile inghețate
pline de neaua
care căzuse azi noapte.
Jucai cu
despre mine pot să-ți spun că sunt bine,
aici, plouă ca la-nceputul lumii,
norii se nasc plini cu lacrimi de plumb,
le adun în caușul palmelor,
voi avea atâta nevoie de ele
atunci când zilele
Iubesc toate cuvintele din tine
cuvintele furtună pe ape, cuvintele senine
cuvintele născute, cuvintele moarte
cuvintele găsite și cele împrumutate
cuvintele roșii închis, cuvintele