mariana fulger

Îmi revine sarcina să deschid conferința, deci, îmi dreg puțin vocea, îmi netezesc părul, îmi strâng ușor pumnii, că sunt timidă, și încep: Stimați cititori, distinsul nostru coleg a mai scris o poezie, cu un iz la fel de aparte ca cele din ultima perioadă, frumoasă, propun, deci, să-i mai acordăm o șansă la nemurirea lirică. Aplauze. Iar îmi netezesc părul, îmi dreg vocea, îmi desfac pumnii și gata. O seară minunată.

Vă place T\'pau - \"Heart and soul\"? V-o dedic cu tot sufletul și toată inima. Profundă scrierea. O zi minunată.

și-ți dedic \"Push the button\" tot Sugababes. Mi-a plăcut toată poezia, dar parcă cel mai mult ideea aceea cu salcâmii mirese fugărite de căpriori. O zi minunată.

Nu ți-e cald? Frumoasă Elenă. Și poezie. Dacă aș cavaler, n-aș știi pe care să răpesc întâi. O zi bună și La mulți ani!

Dacă nu ți-a mai spus nimeni că poezia e superbă, să știi că nu e. E nemaipomenită. O zi minunată.

Bună dimineața, profesore. Regret regretul tău. E frumoasă poezia, deci, dă-te un pic mai încolo, și lasă-mă să regret și eu. Am regretat destul. O duminică minunată.

și-l descos eu. Ești liberă să te agăți din nou de vise. Ce altceva e viața? Imaginea palidă a realității - o hologramă - un vis. Are însă destule zone în care chiar pare foarte reală. Trebuie să știi să le găsești și să le trăiești. Frumoasă poezia, deosebită. O zi minunată.

mi-ai rupt sufletul. Cine o fi creat despărțirile? Mama lui de insensibil! Deosebită poezia ta, nici nu se putea altfel. Un gând bun pentru tine și toți ai tăi, de oriunde. Zâmbește un pic, pentru mine, nu, mai bine, pentru tine. O zi minunată.

Și fabuliștii cei mari te-ar privi cu invidie. Hai că m-ai dat gata. Frumos. E loc de mici virgule, puse acolo unde, dacă tot ai pus câteva, dar fabula e trăsnet. Felicitări și o zi bună.

Cred că postezi prea mult într-o zi și nu are timp cititorul să parcurgă tot. Și aici ai scris foarte bine. Același stil liber, direct. Aceeași seară, dacă n-o fi alta, mai știi, la fel de plăcută.

Uite că ai tras unul - impresionat de cuvântul tău. O seară plăcută, din nou.

Îmi place stilu tău direct de exprimare. Curg cuvintele șiruri prelungi și se opresc ba la Marea Roșie, moartă între timp, ba undeva prin Tibet sau pe unde o mai fi, ba prin porturile dunărene, căutându-și și ele, ca și tine, drumul spre cititor. O seară plăcută și din această poezie.

Arde-l. Mama lui de trabuc! Îmi place stilul tău liber. Lasă ochiului loc să se pătrundă de sens. E frumoasă și această poezie - dialogul înțeleptului cu sine.

Salut a ta umbră, Ioane, și realitatea la fel de insistent. Scrii frumos, nu știu cine te-o fi supărat. Nu le mai lua pe toate în seamă. Oriunde e loc de mai bine. Supărarea te duce repede la mormânt și nu merită să-ți faci zile negre din cauza unui site. Eu am ajuns să fac infarct, înnebunindu-mă să fiu pe plac cititorului și el, ca orice ființă, vede realitatea cu ochi proprii, deci în zadar mă zbucium să-i descriu ce văd eu. Știi că zarul nu cade niciodată pe o față anume, ci pe cea observată de primul privitor? Asta spune multe despre cum percepem realitatea și cum este interpretată creația. Dacă ești cumva pe la nivelul 10, ca mine, nu-ți face griji, mai e mult până departe, dar până și acest nivel e foarte relativ. Poate că așa îl văd eu. Poate că și tu vezi eronat nivelul actual. Trăim într-o lume a probabilului cu onorm de multe probabilități de existență probabilă. Poezia e frumoasă, ca de obicei. Tot ce scrii tu îmi place. O seară plăcută.

Trubadur al triteților eterne, nu te dezici deloc. Aparții unei zodii a melancoliei, dar nu te bați cu morile de vânt, ci cu nălucile durerilor trecute și prezente. Același stil răsfirat, plin de sens, ușor de parcurs cu gândul, dar greu de digerat cu sufletul. O noapte fericită și mâine o zi plină de soare.

Copiii nu-i naște, creștem, ajutăm să fie oameni pentru noi. Viața îi cere - sunt ai ei. Noi rămânem grădinari, triști, dar mândri, dacă am avut talent, îndemânare și noroc. Voi, tații, sunteți prea posesivi. Toată viața trăim cu gândul la copii și le dorim tot binele din lume, dar viața e cea care le hotărăște destinul. Iartă-mă că n-am înțeles mesajul inițial, speram să fii și tu un pic îndrăgostit de o lalea neagră, cu dragoste de grădinar. Interesant stilul acesta prelung răsfirat. Au loc toate sensurile printre versuri. O seară plăcută.

Frumoasă poezie. Mă simt aici ca în grădina lui Adam, așteptând să-și deschidă coasta și să-mi dea cartea de identitate. Am rămas fără cuvinte. Plec. Bună seara.

Viața - o iluzie, dacă aprofundezi puțin sensurile, probabil că și dacă nu le aprofundezi. Frumos scris. Simt acolo un suflețel ca un pițigoi țopăind ștrengar din simbol în simbol, făcând țințivist - Ghiță Gavriloiu mi-a furat cureaua. Dă, Ghiță, cureaua. Dă, Ghiță, cureaua! Și uite cum m-a împins șarpele curiozității la popas și m-am luat cu vorba și am uitat comentariul. Frumos, oricum. Bună seara.

Și iar mi s-au căscat ochii. Cine o fi acestă Tulipe, domnule, e mare misterul... zici că ai crescut-o și a luat-o altul... Interesant. Și această poezie se înscrie în același nou stil. Mai aproape de Tavy cel sensibil, dar cu un puternic iz de răzvrătire. Te las. Să nu uiți s-o uzi și să n-o tai, nici pentru altul. Și se făcu târziu, de acum. Mă duc. O seară bună.

Am făcut ochii mari cât luna duplicată. Frumoasă scrierea ta, o altă față ne arăți, o altă împletire de sensuri. Totuși, nu-mi vine să cred ce am citit, dar înțeleg de ce erai așa evlavios de dimineață. N-ai decât să-ți faci singur de mâncare și să dormi pe unde apuci. Nu ești chiar cum spui, dar nu te mai pot primi în casă. M-ai dezamăgit complet. Caut altul. O seară plăcută, sub pod!