Lumea într-un șervețel

iubirea e o hologramă prima dată ți se pare reală, puternică plină de substanță apoi îți dai seama că e o iluzie o pasăre care cântă doar când are chef Dumnezeu e în detalii într-o ceașcă de cafea cu un pic de frișcă în ochii mamei când te dojenește în firele de iarbă crescute din beton timpul e un șiret de la tenișii tăi îl desfaci, îl legi, îl speli rămâne la fel uneori mai curat dar niciodată cu puritatea de la început atunci te întrebi cât de târziu avem voie să ne agățăm de vise altă întrebare banală între nori care deschid dimineața nici nu știu cui să-i mai spun să-mi lase fereastră să văd albastrul din lume când alții ucid holograma când eu nu mai dau importanță detaliilor cineva îmi coase buzunarul de la piept parcă aveam sufletul strâns într-un șervețel