Poezie
More time. Ask for
1 min lectură·
Mediu
încă o zi stearpă-ntr-adins
de spaima selecției naturale
și-aș fi putut fi rânduită să nasc
o fetiță cu chibrituri
și saboți olandezi în loc de sandale.
încă o zi răstignită
pe crucifixul fragil al spinării
și-am fost pensionari de probă
prin parcuri morganatice
cu bastonul memoriei
lovind câinii uitării.
încă o zi cu ferpar
în care doar rudele te mai cheamă pe nume
vierme neputincios pe-o frunză binevoitoare
cine ești tu să inventezi a 11 a poruncă
dacă nu dumnezeu care moare?!
022963
0
Ma incanta poezia... Mai putin \"cainii uitarii\"... as fi lasat versul fara \"uitarii\", pentru ca deja in versul anterior exista \"bastonul memoriei\", si adaugarea unei alte metafore, cred ca incarca excesiv tabloul. Mi se pare de asemenea periculos conceptul de \"dumnezeu care moare\"... este atat de complex, incat a-l pune la sfarsit de o poezie... mai ales in retorica, auch...
Admir mult strofa intai, imaginea sabotilor olandezi, care intaresc imaginea dura, prin insusi materialul din care sunt fabricati, lemnul, care determina disconfortul fizic adaugat celui psihic al sterilitatii.
\"Crucifixul fragil al spinarii\"... admirabil de asemenea...
Asteptam cam de mult noi texte... hm...
Cu respect, Martin