Poezii

venind, sărind prin verde vast cu biete formulări gerunze tot eu alerg, tot eu adast, tot eu mușc florile de frunze și vă iubesc (fără să știu) pe toți. Am suflet de brândușă patetică.

MEMariana Ene

0

2

survolând statui îmbrățișate de uitare cum să-ndepărtez praful de pe amprenta umbrei tale doamne când până și păsările mă strigă pe nume de-mprumut azalee azalee și gleznele mele n-au

MEMariana Ene

0

4

încă o zi stearpă-ntr-adins de spaima selecției naturale și-aș fi putut fi rânduită să nasc o fetiță cu chibrituri și saboți olandezi în loc de sandale. încă o zi răstignită pe crucifixul

MEMariana Ene

0

2

nu m-a vizitat nimeni de mult dar încă mă cred fetița de la circul cel mare clovnii scot iepuri din pălărie și mărunțiș de cumpărat acadele ronțăind în goana calului (boccea de tristețe) sunt

MEMariana Ene

0

2

copacii erau gata de spectacol travestiți în galben monologau; rostogolindu-se una peste cealaltă două stele s-au ciocnit iremediabil: „au!” eu am râs, tu ai râs și n-am zis nimic în plus.

MEMariana Ene

0

4

mi se comunică – o dată-n viață – venitul brut de dragoste; dumnezeu reține impozit pentru cât am iubit de mult. dă pentru mama procente aparte notând-o cu grijă la „cheltuieli

MEMariana Ene

0

1

ochiul acesta de viperă îl plimb prin orbitele mele hrănindu-l cu mormolocii din mâl cât beau 3 cafele. închide-te fără s-o faci dinadins sprâncenele-n rid se strecoară și chiar dacă noaptea

MEMariana Ene

0

0

Doamne, dă-mi nervi de-a mă trezi și mâine chiar dacă slabă, osoasă cum sunt c-un tricou second-hand și cu blugii aleși la-ntâmplare căutând, căutând sensul vieții (n.a. Destinul nu prea

MEMariana Ene

0

2

încă ne mai contorsionăm degetele ca doi adolescenți timizi pe obrazul pământului macii sunt acnee care ne plac, iubitule, ne plac scoborâtori cum suntem din tramvaiele lui tennessee

MEMariana Ene

0

6

n-am adormit: doar îmi privesc genunchii (te ocrotească Domnul unde ești) un drac și-un înger fac prinsori prostești: mă mai iubești sau nu mă mai iubești… n-am adormit: doar îmi privesc

MEMariana Ene

0

1

titraj patetic al unor gesturi cârlionțate, arme de foc părând să cunoască deja amortizorul, prințesa nătângă cu ochi mari și naivi („se mă enervează broscoii ăștia, nimic nu-i mulsumește…”) dar

MEMariana Ene

0

0

vino, am brățări la-ncheieturi, partituri de jazz, copaci, trusou… mă vor săruta (de nu te-nduri) niște hippies pașnici la metrou. sunt frumoasă doar cu ochelari, duc în mâna stângă o

MEMariana Ene

0

0

„…îmi pare că e părul cel lung și frumos al mormintelor.” Walt Whitman, Cântec despre mine însumi Depun mărturii contra roșului-scarlet, Oranjul se bâlbâie mult și nu-mi spune nimic, Negrul a

MEMariana Ene

0

0

Așteptăm de la Dumnezeu minute-n plus pentru celularele celulelor noastre; carevasăzică, anotimpurile se succed de la stânga la dreapta asemenea unor mesaje scrise liniar și nimic nu se

MEMariana Ene

0

3

„… o aspirină, două portocale…” somnul nu vine-n picioarele goale, se insinuează-ncălțat în pantofi de balet: piruetă-balans-piruetă; exersează traiectorii diagonale. „… 3 aspirine, 4

MEMariana Ene

0

1

Va veni și-acea zi când voi fi mai aproape de moarte decât de tine. Mă voi lungi pe pământ vorbind cu iarba vorbindu-i de tine. Nu va asculta nimeni pentru că nu va auzi nimeni și totul

MEMariana Ene

0

4

Aștept. Am pus de cina cea de taină și fac retușuri casnice-n tablou: aprind un bec. Inaugurez o haină. Tai aeru-n felii. Mai fierb un ou. Psalmodiez. Încerc să merg pe apă ( - prea multă

MEMariana Ene

0

3

Memorie cu suflet de Cassandră are îngerul meu păzitor, aură șuie, aripă tandră, morb întâmplător. Ce spui, fluture, de toate acestea? ielele-dragele ce-or să priceapă noaptea, când e gata

MEMariana Ene

0

0

Acel bărbat venise de la nord Umbla prin toată iarba de afară c-o floarea soarelui în loc de cord și-n gând cu o femeie dulce-amară își frământa cu mâna părul creț, le tot spunea copacilor

MEMariana Ene

0

1

Stând în aceeași cameră nu ne-ntâlnim niciodată: ție ți-a ars pletele explozia unor stele negre și-n ochii mei tristețea linge cărămizi căprui. „ce-nduioșător!” spun mecanismele

MEMariana Ene

0

0

Frunză verde și amară mi-ai căzut pe suflet iar ți-am fost toamnă pentr-o seară, așchie pentru altar n-am văzut copacii roată, nici lăstari și nici scaieți decât umbra ta umblată pe sub

MEMariana Ene

0

0

Prima noapte de veghe a unei case începe odată cu prima noapte de dragoste: atunci licuricii trag cu ochiul la ferești și ghivecele transpiră, mirosind nebun a floare. Numai atunci nu ești

MEMariana Ene

0

1