Fisuri

1 min lectură·1 noiembrie 2002

Mediu

Reflexele dispar în apele confuze ale foametei. Stelele se devorează una pe cealaltă. Luna este un crater de gheață, figura unei mortăciuni. Încă o dată trebuie să mergem prin pădurea mușuroaielor de lavă, să ne încredem în semnele irevocabilului, să găsim un sens. Să mergem înainte. Înainte spre ce?

#thoughts

064433

Despre aceasta lucrare

Autor: Mariana Cardas
Tip: Jurnal
Cuvinte: 49
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Mariana Cardas. “Fisuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-cardas/jurnal/29249/fisuri

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

NS Nicoleta Stefanescu✓1 nov. 2002

Cum spre ce? Spre nemurire. Nu stii ca avem un suflet nemuritor?!
Asa ca nu te mai intrista :0)

MC Mariana Cardas✓1 nov. 2002

Ma intristez, Nic, pentru ca drumul spre nemurire e foooarte lung si greu.

LN Liviu Nanu✓1 nov. 2002

E lung, dar interesant, n-aș zice frumos.

BG Bogdan Nicolae Groza✓1 nov. 2002

Daca n-am merge inainte atunci n-ar mai avea de ce sa traim. Indiferent cat ne este de greu trebuie sa mergem inainte, tot inainte.

MC Mariana Cardas✓1 nov. 2002

Ma bucur ca v-am intalnit pe drumul meu. Ma bucur ca pentru catva timp am mers umar la umar.

GI gherghisan ion✓3 nov. 2002

e super dar totusi undeva, ceva se rupe.
poate daca ai acorda mai multa atentie razboiului de culoare, fara a pune intr-o contradictie evidenta nefiinta foamei de lumina si luciul lunii sau rosul aprins al lavei, cine stie...