Îngerii se-ascund
prin paturi de amante,
Demonii culeg păcate,
bine coapte,
din dendritele sedate
cu amoruri deșănțate.
Niște gânduri îmbătate
șuieră dezorientate
și pășesc
Mereu e o crimă
în formele tale,
un zbor de înger
jumulit,
săruturi răstignite
în vocale,
masca unui clovn
ce s-a pleoștit.
O umbră prăbușită
în deșert,
craniul unui
Stelele nu mai au cer
și luna se îmbată,
Un înger îmbrăcat în piele
vânează o broască,
și-un câine fără coadă
spune că se poartă.
Cerșetori de lux
încearcă să se așeze,
în locuri fără
Înot prin amintiri
de mormoloc ,
prin nopți asasinate ,
în creiere de foc ,
prin vise închise ,
în umbre de copil ,
prin pulsuri animate ,
de ceasuri desfrânate .
Mă-nec
cu sângele obosit
Un smoc de lumină
bate la pleoapa
ochiului,
închis pentru a prinde
zborul îngerilor
cu aripi de vânt.
Cete tribale
de sunete pline
se zbat să dărâme
statuia sculptată
de buze
În fiecare dimineață umedă ,
apar fetele timpului
și mă simt de carne ,
iar copilului nocturn,
îi cresc degete cu gheare .
Prin vene se bâlbâie ,
sângele de tigru...
Ce bine miroase azi
Mi-e rău ,
ca un rău de mare ,
Dar marea-i departe ...
Cred că e un rău ,
un rău de cer .
Dați-mi o pungă
din piele de miel
sau o scară
să cobor în El !
Eram un vagabond
ce cotrobăia
prin suflete murdare ,
în căutarea
sufletului pereche .
Într-o zi am găsit
un caracter mânjit
ce semăna
cu dopul din ureche .
M-am oprit ,
l-am pipăit
E mult de când aștept
un nor ,
să-mi umple paharul gol,
cu sânge de îngeri ,
dependenți de alcool...
Mi s-a uscat sărutul
de actor
și nu mai pot să măsor,
trecere timpului ,
prin buze de
Caut clipele plăcute
din coșmaruri,
în oglinzile sparte
din sufletele oamenilor.
Te caut să-ți spun,
într-o limbă-ndrăcită,
că omizile devorează încă
frunze prea crude ,
iar Tu , joci
O aripă de înger
a încremenit,
undeva între cer
și pământ….
Un ochi fără suflet
țintește spre ea ;
Ea scuipă lumină
în nuanțe de vină
și cerul se strâmbă,
iar pleoapa rigidă
se
Nostalgia băltirii
ancestrale-n
somnul băncii
goale-n
ploaie,
În pași de frunze
plutitoare,
spre chemarea
putrezimii,
de întindere- abisală…
În mustirea de jăratic,
din ulciorul
de
Arată-mi lumina păcatelor
tale,
Coboară din umbra aripilor
de înger
și-acoperă-mi trupul cu bestii
goale.
Spune-mi în șoaptă de noapte
sedată
că visul cristalelor e un obscur
de
Sălbaticule cal
ce paști intravilan
iarba de metal,
noaptea printre îngeri
de beton armat,
priponit de-o coapsă
învelită-n smalț,
adulat de o stafie
psihopată,
încremenită-ntr-o
Stoluri, stoluri, stoluri...
Cândva îmi doream să fac și eu parte
dintr-un stol,
dar erau prea sus, prea departe
și am descoperit că îmi lipsește ceva esențial,
Aripile...
Apoi, le-am ignorat,
Zece ceruri înnodate,
vreo trei vise-amanetate.
Șapte cerbi în gura puștii,
toți trofee pentru vampe.
Umbre, umbre, fără umbră
și o criză cam tălâmbă.
Opt tăceri de fată mare,
iar spre ele
MR