Urme de dragoste

Erau indicatoare de interzicere a opririi în zonă. Mișu a redus mult viteza și a circulat pe lângă trotuar până în fața intrării la teatru. Era o zonă mai aglomerată ca în restul urbei, dar fetele așteptau zâmbitoare chiar pe bordură. S-au urcat în trei secunde, imediat ce portierele au fost deschise de Doru, după ce-l avertizase pe șofer să oprească. - Băi, gata! Puțină liniște, să fac prezentările, a ridicat băiatul vocea pentru a acoperi râsul zgomotos și exclamațiile exagerate ale celor două tinere, întorcându-se cu aproape tot trupul în scaun pentru a le vedea mai bine pe bancheta din spate. Domnul Mișu este cel care conduce mașina spre cuibușorul nebuniilor voastre din seara asta, a ridicat el vocea, arătând cu un gest larg spre scaunul din stânga sa. Nu a putut continua imediat. Fetele au dat drumul la o avalanșă de aplauze și țipete, după care și-au trecut brațele, pe rând, pe sub bărbia șoferului, sărutându-l pe cap. - Eu sunt Jana, îmi pare bine de cunoștință, s-a prezentat cea blondă, plimbându-și palmele pe obrajii lui Mișu, în timp ce-i zâmbea seducător prin oglinda retrovizoare. - Eu sunt Angelica, frumosule! a exclamat fata brunetă, făcându-și loc spre scaunul șoferului. Mă bucur să văd așa bărbat bine și cuminte… Wow! Ce piele fină ai! Îmi place, a continuat ea după ce și-a băgat palmele pe sub gulerul cămășii și l-a pipăit cu profesionalism. - Bine, bine, a exclamat Mișu, dar lăsați-mă să conduc. Vă pup, fetelor! Stăm de vorbă după ce ajungem… Fetele au traversat curtea, minunându-se de ordinea existentă, în timp ce se hârjoneau cu Doru. Mișu era sobru. Le explica ce se găsea în toate acareturile, mândru, dar atent și subtil în a examina fetele din cap până-n picioare. „Arată bine amândouă, frate! Marfă bună. Nu are gusturi rele prostu’ ăsta de Doru… E greu să aleg. Sunt jucăușe și frumoase cu adevărat. Poate acceptă să se rânduiască în cursul nopții”. Ajunși în camera de oaspeți, fetele s-au aruncat pe fotoliile largi. Și-au luat țigări de pe măsuța din mijlocul încăperii și așteptau să li se ofere foc, chiar dacă erau și două brichete elegante lângă țigările din caseta sidefată. Doru a fost mai atent. Mișu era preocupat de cu totul altceva. Nu știa cu ce să înceapă petrecerea. A pornit calculatorul și a căutat folder-ul în care înmagazinase muzică bună. După primele acorduri melodice, nehotărât, le-a întrebat pe fete: - Ce preferați să fie de început? Am lichior, whisky și coniac, pentru aperitive… Presupun că vreți să mâncați, nu? - Da, da! au răspuns ele în același timp. - Eu propun să ne plimbi prin toată casa, a cerut Jana imediat. Să stabilim camerele pe perechi… Mergem la bucătărie și aranjăm noi. Tu ne dai ce ai și gata… începem distracția. E bine, băieți? - Eu zic să bem ceva mai înainte, aici, la o țigară… Te superi, frumosule, a îndrăznit Angelica, fixându-l pe Mișu cu cea mai duioasă privire de care era în stare. - Da, imediat! a fost el de acord și a ieșit grăbit din încăpere. S-a întors repede, cu trei sticle și pahare. Trei feluri de băuturi. A propus ca fiecare să bea ce preferă. Licorile fine au dezlegat mai mult limbile. Fetele se exprimau fără rețineri, provocator. Băieții erau mai calmi și mai puțin zgomotoși. Foarte curând, s-au trezit anumite interese. Fetele ar fi dorit să știe cum se vor cupla și, pentru că ei încă nu se exprimaseră, motivând că este cald, și-au dat bluzele jos ca să le atragă atenția. Nu a trecut mult până ce au dorit să danseze. Angelica s-a prins de gâtul lui Mișu. Jana, oarecum îmbufnată, s-a apropiat de Doru, s-a lăsat prinsă de brațele lui nerăbdătoare și, numai după câteva mișcări în ritmul melodiei, i-a scos cămașa pentru a-i măsura în voie pieptul cu limba și buzele. După fiecare dans se golea câte un rând de pahare și, foarte curând, sutienele erau aruncate neglijent pe un fotoliu, iar fustele și pantalonii lunecau pe unde se nimerea să fie dezbrăcate. Când Doru și blonda ce-o purta pe brațe au anunțat că sunt în căutarea unui dormitor, Mișu a început să râdă în hohote: - Băi, paparudelor! Ce-i, băi, cu voi? Vă deranjează prezența noastră? Pe noi nu ne f…e grija de ce faceți voi, bă! a precizat el zeflemitor și, cu gesturi oarecum nesigure, a prins-o pe Angelica de mijloc și a răsturnat-o pe fotoliul din apropiere. I-a tras apoi chiloții minusculi până pe pulpe, după care, îngenuncheat pe podea, i-a apucat cu dinții și a continuat să-i plimbe pe picioare, încet, până la glezne, cu gesturi și gemete ușoare de felină, spre distracția celorlalți care țipau și-l încurajau. Din două mișcări simple, Angelica s-a debarasat complet de chiloți și i-a aruncat spre tavan, după care și-a așezat picioarele pe umerii omului rămas în genunchi în fața ei, trăgându-l spre bazinu-i pe care se așezaseră privirile lacome ale lui Mișu. Din acest moment, dezmățul a-nceput… După mai bine de o oră, patru guri flămânde se întreceau la-nfulecat în bucătăria largă, în care trupurile goale se atingeau la întâmplare ori voit, fără jenă sau preferințe. Nu se foloseau tacâmuri. Brânza ori șunculița erau luate cu mâna, ca și feliile de pâine, iar friptura din carne de porc și de pui era ruptă în mâini și dinți, la fel ca firele de ceapă ori salata verde. Nici pahare nu se foloseau. Au băut din sticle, fiecare după preferință și la întâmplare, până când Mișu a adus o damigeană cu vin roșu, de buturugă, din care a deșertat în căni de ceramică lucrate artistic la Oboga. Vorbeau de-a valma, cu gura plină, despre tot felul de nimicuri. După câte un pahar sau două de vin, au trecut la țigări și conversația s-a înviorat. Au spus glume și bancuri fără perdea și au râs mult. Din una-n alta, Mișu a trecut la relatări scurte din aventurile lui de adolescent, în timp ce își plimba o palmă pe picioarele Angelicăi, care se cocoțase și se alinta goală pe genunchii lui. La un moment dat, a fost întrerupt de întrebarea prietenului său, Doru: - Da’ cum a fost cu țigăncușa aia minoră? De ce nu povestești, amice? Mișu a amuțit subit. S-a încruntat, a dat-o jos pe fată de pe genunchi, a turnat vin în ulcea și a golit-o cu înghițituri mari. După ce a trântit ulcelele pe masa încărcată cu mâncare, sticle și pahare, i-a țintuit cu privirea, îngustată de pleoapele strânse, pe fiecare în parte și a decretat: - Băi, despre aia am povestit băieților cum a fost… Nu mai vreau să vorbesc despre ea… - Oho, e subiect tabu! Ha, ha, ha!a râs Doru cu gura până la urechi. Þi-a plăcut piranda rău de tot… - Hei, lasă omu-n pace! O să spună el ceva, dacă vrea, a intervenit Angelica lingușitoare, începând să mângâie în lung pulpele lui Mișu. Doar nu vrea să murim de curiozitate. Hai, dragule, spune-ne! a continuat ea, urcând cu palmele spre părțile intime ale bărbatului, pisicindu-se cât putea de bine. Mișu a aprins țigara, încercând să pară indiferent, dar mâinile-i tremurau ușor. Ceilalți au observat și au schimbat priviri complice. S-au abținut de la observații ori comentarii. Au turnat în ulcele, au băut în liniște și au aprins țigările aproape toți trei odată. Muzica se auzea din salon în lipsa altor zgomote. Mișu i-a privit chiorâș, a alungat-o pe fată de pe genunchi, a tras adânc din țigară și a început să râdă din senin. „Ãsta s-a îmbătat deja! Ce p…a mă-sii, doar atâta poate? Ori a făcut o pasiune pentru țiganca aia mică și nu și-a revenit?” s-a întrebat Doru, cercetându-l cu atenție. „Nu vreau să se strice distracția. Abia am început să mă simt bine…. A, stai așa, că-și revine! Să mă abțin de la provocării…”. Fetele, intuind ce se petrece în sufletul băiatului, s-au apropiat de el cu pași mici, încetișor, fără zgomot. L-au încadrat și mâinile lor au început să-l maseze cu abilitate pe spate și piept, fără să-i vorbească și nici să-l sărute. El s-a destins încet, s-a lăsat în voia lor, l-a privit pe Doru și i-a vorbit cu voce joasă: - E o aventură veche pe care, aproape, am uitat-o. La vremea aceea era periculos s-o povestesc… Gagica era, adevărat, minoră. Să fi avut vreo 12 ani…, p…a mă-sii, nu mai știu! Pericolul putea veni, ca și acum, de la un unchi al ei. Mare afacerist, cam primul pe aici, cum este și acum. Zice lumea că e cel mai mare interlop. Ce mama dracu’, să mă las la mâna ăluia? Băi, cu pilele lui, i se rupe-n paișpe de mine cu toată avocatura mea. De aia mă abțin, băi, paparudelor! a explicat el, ridicând vocea la ultimele cuvinte și trântind cu pumnul în masă. Două sticle s-au răsturnat și vinul a săltat în ulcica gazdei, vărsându-se și pătând fața de masă care deja purta destule urme de grăsime de la bucățile de carne și resturile aruncate neglijent pe lângă farfurii. Fetele au întrerupt masajul și l-au privit speriate, după care l-au țintuit pe Doru cu ochi întrebători. Începuseră să se teamă. Acesta a zâmbit larg, acordându-și timp să-și găsească cele mai potrivite cuvinte. A tușit ușor, s-a ridicat de pe scaun cu ulcica în mână și, legănându-se ușor, mimând instabilitate exagerată pe picioare, s-a oprit în fața lui Mișu cu brațele ridicate a slavă. - Ciocnește oala cu mine, că-ți dau vestea cea mai bună omule! Interlopul sperietoare este după gratii. Nu ai de ce te teme, a strigat Doru cât să acopere toată muzica, scoțându-și pieptul în față cât a putut el de fălos. Cu toate pilele lui de sus de tot, este arestat, băiatule! Dacă n-ai știut, află de la mine! a rostit el, mândru de vestea dată, bătându-se cu pumnul pe piept și ridicând mâna cu ulcica mai sus, în gest de triumf. Mișu îl privea și-l asculta atent. Nu clipea. La ultima frază a început să se ridice, încet, cu o mână împingând în masă și cu cealaltă apucând ulceaua cu vin. Fetele-l priveau în tăcere, înghesuite una în alta. Jana își dusese o mână la gură, iar Angelica își lungise gâtul de parcă voia să privească mai de aproape. - Băi, tu ești sigur de ce spui? a întrebat el cu privirea-nfiptă în ochii celuilalt. L-au arestat pe ăla, băi?! Uite, beau cu tine, da’ nu te cred nici de-al dracu’, bă! Verific și, dacă mă minți, nu știu ce se-ntâmplă între noi, zău așa, nu vreau să… - Cum să te mint, omule? Eu nu glumesc cu chestii de-astea. Uite, să spună fetele, că, poate, au auzit prin târg și ele. Spune, Vio! - Dacă ne zici despre cine vorbiți voi, să vedem… - Ce fă, tuta dracu’, n-ai auzit de ai lu’ Barcan? Barcan Grozavu, interlopul cu toate… - Aaaa! Păi de treaba asta știe toată lumea, că a fost vâlvă mare pe aici… - Băi fată, știi tu că e arestat? se repezi Mișu la ea. - Da, băi, frumosule, fac prinsoare pe ce vrei tu că-i arestat. L-am văzut, în p…a mă-sii, și la televizor… Ia spune, că am o bănuială, de care fată vorbeai tu? Mișu n-a răspuns. Ochii-i străluceau de satisfacție și mintea-i procesa planuri peste planuri. „Aha, nu mai are pile! Nu-mi este frică de țiganii ăilalți. Barcan era periculos, dar… dacă face pușcărie, nu mai are putere. Și-au luat ăia mâna de pe capu’ lui. Merg direct peste ea, dumnezeii mă-sii de țigancă. Abia aștept!.”, a hotărât el în câteva fracțiuni de secundă, după care s-a repezit la Doru și l-a îmbrățișat. Fetele au izbucnit în râs. Cei doi, cu trupurile goale, torsionate într-o îmbrățișare caraghioasă, abia ținând în mâini ulcelele de vin din care se prelingeau picături roșii pe spatele lor, alcătuiau un tablou atât de hilar, încât nu se puteau abține. S-au înțeles din priviri și s-au apropiat de băieți, schimbându-i ca parteneri. Jana și-a încolăcind brațele pe sub umerii lui Mișu și a început să-i mângâie metodic pieptul, în timp ce-și freca trupul de spatele lui, în mișcări largi, încete, calculate. Angelica l-a prins de șolduri pe Doru și l-a tras încetișor din îmbrățișarea celuilalt până a reușit să-l întoarcă spre ea cu fața, pentru ca, imediat, să se așeze în genunchi și să-și plimbe limba pe pulpele lui, din ce în ce mai în sus, pe părțile intime, strângându-i fesele cu putere. Dorințele manifestate erau clare și băieții simțeau căldura cum le inundă trupurile. Erau pe punctul de a reîncepe actul împerecherii. Vocea lui Mișu, preocupat de gândurile lui și mai puțin atent la gesturile noii partenere, a pus capăt preambulului inițiat de fete. - Ia spune, băi fată, la cine anume te gândeai? a întrebat el, întorcându-se s-o privească pe Angelica. Eu nici nu mai știu cum o chema pe aia care… - Lasă, că eu n-am uitat, l-a întrerupt Doru, trăgând de păr fata pentru a o îndepărta. Stai, femeie! s-a răstit el. Þi-o dau mai târziu, ai răbdare! Ia spune, băi, nu o chema Violeta? - Și eu tot la Violeta m-am gândit, băieți! a exclamat Angelica, de parcă făcuse o mare descoperire. Mișu a ridicat brațul drept, cerând liniște. A împins-o pe Jana de lângă el, s-a apropiat de masă și a turnat în ulcica de pământ până a dat vinul peste ea. A băut vârtos, ținând ochii închiși. L-au imitat și fetele, nemulțumite că au fost neglijate. Doru, rămas în picioare, îl analiza pe Mișu. „Omul ăsta nu-i întreg la minte, frate! De ce dracului se mai gândește la aia? Să stau cu ochii pe el. L-a prins băutura și… sper să nu provoace vreun scandal”. - O cunoști tu pe Violeta asta? Cine este și ce știi despre ea? Hai, hai! Spune repede, că mă enervezi, n-auzi? s-a oțărât Mișu, trântind cu ulceaua în masă. - O cunosc bine. E o fată de treabă, dacă vrei să știi. Þine un fel de evidență la firmă, la tata… - Ha, ha, ha! De unde dracu’ evidență? Nu e aia la care mă gândesc eu, aiurită ce ești. Aia era țigancă, băi! - Aiurit ești tu, prostule! s-a enervat Angelica, privindu-l urât, cu mâinile așezate pe șolduri, într-o atitudine amenințătoare. E țigancă, da! Și ce e cu asta? Are carte, știe contabilitate, ce ai tu cu ea, amărâtule? Doru, atent la schimbul de cuvinte, se apropiase să-și ia o țigară. Mișcarea lui era menită doar să se interpună între Angelica și Mișu. Era pregătit pentru orice fel de intervenție. Nu-i plăceau manifestările violente. Cu gânduri aproape identice, Jana i s-a adresat, dând vocii sale cele mai plăcute inflexiuni. - Iubitule, nu trebuie să te deranjeze o amintire, dragul meu. O cunosc și eu pe Violeta. Și pun mâna-n foc pentru ea. Păcat că a avut probleme și a divorțat… - A fost măritată?! Cu cine, băi, știi? a întrerupt-o Mișu, extrem de contrariat. Are copii? Spune-mi… hai, că te rog, dar spune odată, a insistat el, și de unde până unde o cunoști tu pe aia? - Pe aia? Hm! Când te-ai culcat cu ea nu era „aia”, am impresia, s-a arătat Jana supărată și a încercat să-i întoarcă spatele, fără alte explicații. Atunci Mișu a prins-o de mână și a așezat-o pe genunchii lui, enervat, cu gesturi destul de brutale. Observând nemulțumirea pe fața fetei, a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe gură. Apoi a prins-o cu un braț pe după umeri, aducându-i capul lângă al lui, în timp ce cu cealaltă mână a început să-i maseze sânii ușor, timp în care-i șoptea ceva la ureche. Curând, au izbucnit amândoi în râs, destinzând atmosfera. - Știi ceva, băiatule? sunt rudă cu Violeta, așa că abține-te să… - Ce rudă, băi? De sex ori religie? Ce te-a apucat, băi femeie? întrebă Mișu, neîncrezător și oarecum năucit de ce auzise. - Uite-așa, rude! Ce-ți pasă ție că bunică-mea a fost soră cu bunică-sa? - Ne-am dat dracu’ de tot! Auzi, băi, prietene? Tu știai că asta e țigancă, bă? Nu arată deloc, să-mi bag p…a dacă-mi vine să cred! Doru a răspuns prin mișcarea aprobatoare a capului. Era prea ocupat cu trupul Angelicăi și considera că nu e cazul să intre-n discuție. Mișu a măsurat-o cu privirea pe Jana, din ce în ce mai lacom. „ E tare de tot, gagica, frate! E frumoasă, piranda dracului, dar poți jura pe orice că nu e țigancă… Intuiesc cât de fierbinte este. Păi de aia le-a adus prostu’ ăsta aici, frate! O fi și blonda tot țigancă! Ne-am dat dracu’! Oricum, nu mai contează. Sunt femei și ele”. A făcut semn fetei ce-l privea curioasă și au plecat ținându-se de mână. I-a oprit vocea Angelicăi. - Băi, voi sunteți duși cu pluta! Lăsați naiba separeul, că v-o trageți și aici… Hai s-o facem în grup! Vreți? - … Păi, ce să zic?... Hai, amice, să facem loc, a hotărât Mișu după câteva secunde de nehotărâre. Au scos măsuța din salon, au împins fotoliile la perete și au aruncat câteva perne pe covorul mare, persan veritabil, care acoperea toată pardoseala de lemn a încăperii. Doru a dat muzica mai tare, de parcă nu s-ar fi auzit până la uliță, iar Mișu a adus de la bucătărie damigeana și țigările. Fetele au alergat după ulcele și s-au întors purtând și sticla de lichior din care au început să-și picure pe sâni, rar, metodic, după care se ungeau pe tot pieptul și pe pântec, îndoindu-și provocator trupurile. Băieții le-au privit pe ele, s-au privit pe ei, au rânjit a satisfacție vecină cu nebunia și s-au culcat pe covor în poziții obscene. Fetele n-au așteptat alte invitații. Au început dansul din buric, dând tonul orgiei ce s-a desfășurat până târziu, după miezul nopții…