Maria Zirra

Cand ne indoiam sub bratul de fier Al unui leagan Taceam fara motiv. Ea fugea spre o pisica mare Si el se picta pe fata. Pe la marginea urechilor inca se mai vedeau dopurile Le-am tesut

Esti transparent, te intinzi peste mine ca imaginea din oglinda, un fel de celofan de la sandwich cu aripi stranse de libelula si fulgi de zapada inchistati in corp. Prin tine ascult unghiile partii

Construieste-ma în biserica ta, te rog, si infunda-mi gura pâna la omusor cu praful tau inecacios, pupa-mi talpile cu var si innoada-mi buricul în jurul ferestrelor, schiopata un pic în groapa cu

ai mâini de lemn ca un dulap Biedermayer se afundă în umerii mei încet calculat cu putere așchiile îmi împodobesc pielea cuiele cu care sunt prinse incheieturile îmi zgârie clavicula.

intre cutele carnii tale isi varsa lacrimile mele saramura am sa-mi infund dopuri in urechi sa tai irisii ochilor sa construiesc barcute din urechi sa inchid gaura gatului cu hartii sa

am mâini mici. când îți iau părul între degete foșnește ca un staniol din când în când vreau să-l botez într-o puzderie de flăcări care urcă agale deasupra gâtului miros de ceară de

intirile mi se intorceau pe dos in troleibuz cu capul in jos, ochii prin geam si vedeam cerul si pajura nu mai era, ranjeai atat de tamp ca imi venea sa te desir. Si tu sa te reinsiri in jurul meu ca

imi umplu sufletul de hartie creponata tusesc fetite care se tin de mana impaturesc versuri in minte cand te tarasti in urma mea stau ca o stana mica sau o stana de unde ti-ai cules

o sa-mi creasca aripi sa zbor ca un avion printre meandrele mintii tale am sa ma urc pe stanci. sa ma fac frate de cruce cu norii am sa ma scufund adanc in pamantul tau am sa miros a

de ce imi cresc un ghii mi-au crescut unghiile in somn, cand dormeam suprapusi punct si virgula mi-ai luat borcanul de vise si l-ai spart in bucatele care mi-au intrat pe sub unghii si ele

Azi m-am trezit tremurând de frig și de greață. Cand vezi lumea in ceață (greață) auzi ideile tremurându-ți și agitându-se fără nici o conștiință printre sinapsele închiso-deschise.Mă ridic din pat

Parca îti ascunzi liniile Printre coltii mei întrerupti Esti patura mea portocalie Ma acoperi cu piele si fâsii vinetii Îmi musti limba Si atunci vorbesc în soapta Sau chiar, tacticos tac. Ai

Si povestea noastra se întâmpla între doi genunchi Picior peste picior cu talpile lipite Stateam ca pomii Asteptam în liniste sa alunecam unul în celalalt Si când se întâmpla deschideam ochii

dinții murdari de lapte si innegriti de tigari isi croiesc drum pe spatele meu impreuna cu furnicile si cojile de iarba. Lipseau cu desavarsire sunetele Impletiti din fire de par zaceam

Parcă îți ascunzi liniile Printre colții mei întrerupți Ești pătura mea portocalie Mă acoperi cu piele și fâșii vineții Îmi muști limba Și atunci vorbesc în șoaptă Sau chiar, tacticos tac. Ai

Două câte două coji de ouă Se așează cuminți cu doi dinți în plastic Zilnic curg in tigaia timpan Se albesc ca niște cearșafuri prost împăturite Galben soare in mijloc Ma uit la ele și-mi

Stau in fata ecranului lichid, urias si big brotheresc si simt ca imi zambesti din fiecare pixel cand incerc sa scriu lucruri care sa-ti spuna ceva si tie. Pictez poza ta in cele mai ciudate locuri,

Iti gaseam linistea intre breteaua de secara a spatelui Si vara grunjoasa cu un piedestal verde in juru-i. Niciodata nu raspundeai numelui. Nici acum nu pot sa scriu proza. Gardul tau sarea

Cateodata cand incep sa scriu parca imi zboara unghiile prin nisip si se impiedica de imaginea unei cismele si se adapa ingropate pana la pielite. Acum cand trenul se misca printre galeti si gari,