Poezie
Locțiitor
2 min lectură·
Mediu
Parca îti ascunzi liniile
Printre coltii mei întrerupti
Esti patura mea portocalie
Ma acoperi cu piele si fâsii vinetii
Îmi musti limba
Si atunci vorbesc în soapta
Sau chiar, tacticos tac.
Ai picaturi de ochi pe ceara
Faci echilibristica printre ciucurii de la covor
Si cu narile raschirate dansezi tango pâna peste cap
Îti ceri scuze gâfâit
Usa sau absenta ei nu conteaza
Urechile si crestaturile din gleznele amândurora se preling
Unele înspre altele atât de încet încât
O orchestra de melci ambulanti
Rasare dintre ele.
Vreau sa te asez, cuminte, ca un sfânt la marginea ierbii
Da, pe asfalt
Lânga mâna mea
Cu unghii taiate
Hai sa fugim sub s(u)oare
Ascunsi în
Scobiturile dintre clavicule
Ghemuiti Ghemuti Gemuti
Foetusi între doua coaste.
În scorbura cu comori a Anei.
Înnecati cu bucati de flinta, de cremene, de coacaze
Burdusiti cu cuvinte magice si beti împinsi cu pielita în curba
Straluce pielea de gaina de pe genunchii tai
Ca buline si frunze de dafin.
Art deco-lteu.
Mustati de lapte si miros de piele sub apa.
Prin tine respir.
Lipicios si prafuit, cu idei vechi si mici,
Acordeonul se viseaza cer.
Si noi suntem cu patratelul în brate.
Îti decolorez prima meandra din corp.
Mâin(il)e.
002699
0