Maria Tirenescu

Aici ai un poem tanka. Poți să înlocuiești cuvântul \"Secvență\" cu \"tanka\".
E un poem izutit.

Maria

Ultimul vers strică tot ce construiește prima parte.

Eu nu văd aici două planuri, ci trei.

Nu e credibil. Rândunelele pleacă în septembrie, când vântul nu e chiar rece. Dacă vrei să salvezi ceva, eu cred că trebuie schimbat ceva la ultimul vers.

(Nu știu de ce, în multe dintre haiku-urile pe care le-am citit în ultima vreme, autorii încearcă să atingă sensibilitatea cititorilor prezentând suferința unor animale neajutorate. )

Poate mă ajută cineva să înțeleg de ce e haiku.

În urmă cu mai mulți ani am studiat haiku-ul. Pe acest sait am postat un eseu din care transcriu:

Haiku-ul se bazează pe trei elemente:

-versurile care respectă regulile silabismului: 5-7-5;

-prezența cezurii ya;

-prezența kigo-ului, a anotimpului.
( privighetoarea, fluturii, florile de cireș, broasca –primăvara; cucul, licuricii, lanul de orez, cântecul păsărilor, schimbarea veșmintelor – vara; calea-laptelui, luna plină, brăhnitul cerbului, frunze veștede, stoluri de păsări care migrează, crizantema – toamna; rațe sălbatice, frunze care cad, zăpadă pe pini, Fuji îmbrăcat în mantia albă, vântul tăios, râul înghețat – iarna.) (3.)

Dintre figurile de stil, singura care și-a câștigat un drept incontestabil este elipsa, pe când metafora, metonimia, personificarea, comparația survin arareori și chiar deloc în realizările majore ale genului. Există și haiku-uri fără nici un verb, adjectiv sau adverb, rolul cel mai important avându-l substantivul, cu care, de regulă, se termină.

Calitățile unui bun haiku sunt, după Basho: „În interiorul unui haiku trebuie să se unească un principiu de stabilitate, de eternitate (vast ca marea și profund ca liniștea) și prezența unui eveniment, a unui accident subit și limitat în timp, adesea un fapt banal. Versul nu trebuie să scânteieze de o strălucire prea vie; trebuie acoperit acest aspect natural, discret, de către sabi, o tentă asemănătoare patinei anilor.”

Karl Petit afirmă: „Poezia japoneză poate fi calificată drept o delicată reticentă. Ea spune de-abia a zecea parte din ce resimte și încearcă să sugereze, cel mai delicat posibil, celelalte nouă zecimi”.

Mai multe se pot citi aici:
http://www.agonia.ro/index.php/essay/190544/Câteva_cuvinte_despre_tanka_și_haiku

Nu eu am stabilit kigo-urile. Sunt liste în fiecare limbă. Dacă vreți adresa saitului japonez specializat în kigo, cautați pe internet, în engleză, sau scrieți-mi pe adresa personală. Și vă dau link-ul.

(Apropo de luna plină... Sunt chiar mai mult de 12 ocazii pe an pentru a vedea luna plină. Luna are perioada de rotație de 28 de zile.)

Poate nu încolțirea grâului deranjează. Personificarea e în alt loc, după mine: \"odihnește\" (sub omăt).
Propun o schimbare:

Cer cu nori răzleți-
acoperit de omăt
grâu abia-ncolțit

Eu aș fi încercat:

Cer fără nori -
acoperit de omăt
grâu încolțit

Cu siguranță, eu scriu mult prea simplu pentru gusturile poeților europeni. Dar citiți cum scrie un japonez, în traducerea lui, în engleză: Hiruta Hidenori! E aici pe Agonia, în limba engleză, postat de mine în Biblioteca virtuală.

Măcar să vă faceți o idee. Am vrut să traduc, dar m-am contrazis cu cineva și am renunțat. Prefer să îmi traduc mie.

Nu e în atelier. N-am fost atentă. Îmi pare rău pentru neatenție.

Sper să vină și alte comentarii care să îmi demonstreze că m-am înșelat.

Maria

Din câte am citit despre haiku, cred că am înțeles că se evită comparațiile. Aici, găsesc doar o comparație. Un micropoem nu e haiku doar pentru că folosește cuvintele gheișă, flori de cireș și luna plină. Nu am găsit referința sezonală. E cumva flori de cireș? Atunci, luna plină, kigo de toamnă, ce mai caută? E prea mult cu două kigo-uri. Oricum, natura nu se regăsește decât în expresia \"florile de cireș\", dar poezia atrage atenția asupra ochilor gheișei, nu a naturii. Cel puțin, așa se vede de la mine. Poate nu numai de la mine, din moment ce poezia e în Atelier.

Ai dreptul să scrii ce vrei și cum vrei. Eu am alte criterii.

Din câte văd, după ce m-am revoltat pe cei de pe saitul pe care ai postat haiku-uri că nu le iau în seamă, după ce m-au invitat nepoliticos să plec, acum acceptă orice are 5-7-5 silabe. Dar sunteți liberi să scrieți ce vreți, cum vreți.

Și în România există Societăți și cluburi de haiku. Și se ghidează după traducerile din limba engleză a unor japonezi. Au reguli și reviste, editează antologii.

Spor la scris!

Maria

Pentru simplitate, karumi, aș scrie:

porți ferecate –
razele lunii pătrund
printre grilaje

Nu sunt specialist. Fiecare scrie cum simte.

Teoria referitoare la haiku este în special în limba engleză. Și trebuie tradusă. Din câte am văzut, nici alții nu sunt atât de porniți să respecte cerințele. Unii respecta numai regula 575. Alții, alte valor estetice:

AWARE (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă)

FUEKI (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii)

RYUKO (efemerul, ceea ce e vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii)

MEI (frumusețe a naturii, a inteligenței umane)

MONO NO AWARE (patos al lucrurilor)

MUSHIN (negativitate, lipsă de spirit, cu conotații din filozofia zen, de nimicnicie)

SABI (tristețe a singurătății, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugăror)

WABI (frumusețe austeră, melancolie, dezolare)

YUGEN (misterul singurătății, al însingurării)

KARUMI (simplitate adâncă a formei literare, eleganță, naturalețe)

Într-un haiku nu pot încăpea toate acestea, dar măcar o parte e bine să fie prezentă.

Maria

Nimeni nu spune să modifici aici. Poți scrie alt haiku. Între timp, te poți informa. Pe sait sunt foarte multe exemple de haiku. Citește în Biblioteca virtuala! Șerban Codrin, Vasile Moldovan, Valentin Nicolițov, Vasile Smărăndescu, în română. Găsești in engleză haiku-urile lui Hidenori Hiruta, un profesor japonez.

Câteva exemple de kigo găsești în eseurile lui Corneliu Traian Atanasiu, Magdalena Dale și ale mele. Exemple da haiku-uri scrise recent sunt suficiente, dsupă cum ai văzut, dar nu sunt tradiționale chiar toate. Dacă îmi scrii pe adresa personală își dau link-uri sa citești în alte limbi. Depinde ce limbă preferi.

Mă bucur că ești receptiv la comentarii și, în multe cazuri reușești, să scrii haiku. Când spuneam că numai după 300 de încercări poți scrie un haiku, nu greșeam

Spor la scris și inspirație!
Maria

Poți scurta cu \"zâmbet de copil\". Are 5 silabe.

Dacă tot exersezi, încearcă alt haiku în care să spui spre seară și să renunți la vară. Copilul e desculț, deci e cald, adică vară. Exersezi până reușești.

E prea liniște, prea mult calm. Al doilea vers e prea lung. Apoi, bine ar fi să scoți \"spre seară\". Ceea ce răspunde la întrebarea când? se scrie, de obicei, într-un vers separat sau nu se precizează. Se deduce.

De data aceasta, ai reușit. Ia drept un exemplu și scrie în același stil!

Sunt două cuvinte care se referă la anotimp: toamnă și sperietoare. Unii critici acceptă dublul kigo, dar, pentru corectitudine, am în vedere concursurile revistelor de specialitate, e bine să ai un singur kigo.

Mă bucur mult! Eu nu îi cunosc pe toți agoniștii. De acum, voi intra pe paginile lor și voi citi.

Și eu îl admir pe Florin Piersic. Dar nu i-aș scrie un haiku. Oricum, dacă vrei să ieși din Atelier, poți să schimbi încadrarea. Și \"descheiat\" în deschis. Așa aș schimba eu. Dar e textul tău.

Sper să ne mai citim reciproc haiku-urile. Ai reușit să mă provoci.

Bine ai venit pe sait!

Mă bucur că sunt trei agoniști în lista premianților. Mă bucur și știu că voi mai avea ocazia să aud numai de bine despre voi!

Toate cele bune, Maria

Revin. Cred că și Vlad Sibechi este membru Agonia.

Sper să aflu din comentarii dacă tinerii ceilalți postează și pe aici.

Mă bucur că ai participat și ai câștigat! Felicitări!

Pe ceilalți premianți nu îi cunosc. Dar e bine ca există concursuri și concurenți. Până la urmă, așa ne putem cunoaște. Sper că vor mai figura pe listele premianților la alte concursuri sau vor fi publicați în reviste.

Răspund cu întârziere. Nu am fost anunțată de existența comentariului.

Ceea ce postez eu aici nu e neapărat un text în proză pentru un concurs. E un mod de a comunica, e un mod de a aduna fragmente de viață... Voi analiza și voi lăsa numai ceea ce va merita să apară într-o carte. Dacă vor fi condiții pentru asemenea lucrare.

Mulțumesc pentru opinie!
Maria