Maria Tirenescu

Aceeași senzație, de blocare, am avut-o și eu atunci când trebuie să aleg între senryu și haiku. Prefer haiku-ul. Totuși, delimitarea nu e foarte strictă.

Michael Dylan Welch precizează: "un poem serios despre natura umană sau un poem nostim despre natura înconjurătoare pot părea a fi atât senryu, cât și haiku. Ideea este că, în afară de situațiile în care reiese clar apartenența poemului la un gen sau altul, diferența nu se poate face întotdeauna clar. De obicei, autorii scriu poemele, se bucură de ceea ce creează și lasă criticii să-și bată capul cu clasificarea."

O diferentă între haiku si senryu este lipsa kigoului, la cel din urmă. Și totuși, în această carte sunt și poeme cu referire la anotimp.

Cartea a fost scrisă după o muncă destul de grea și avem ce învăța din ea. Nu mai trebuie și puțin curaj. Să-și bată capul criticii!

Cu siguranță, nu îmi pot schimba amintirile din copilărie, dar câteva observații mi-ar prinde bine. Aș învăța cum ar trebui să scriu.

Mulțumesc!

Vă mulțumesc pentru că v-ați aplecat asupra textelor mele!

O explicație simplă ar fi aceea că am scris aceste haiku-uri în limba engleză, pentru tema: lumânări. Am bănuit că tema a fost fixată ținând seamă de listele cu kigo-uri și nu am mai căutat informații. Sper că voi găsi timp pentru lămuriri.

Felicitări laureaților, organizatorilor și autoarei cronicii!

Am zăbovit asupra imaginilor. Am căutat locuri cunoscute. Și v-am invidiat pentru că ați avut ocazia să vedeți ceea ce eu nu am mai văzut de foarte mult timp sau am cunoscut numai prin intermediul internetului.

Nu vreau să spun mai multe decât ai spus tu, Vali, referitor la mocănița pe care adesea o visez și mi-o imaginez. Multe din amintirile mele din copilărie sunt legate de "linia ferată cu trei șine" care trecea prin apropierea școlii în care am locuit opt ani. Ultima plimbare cu mocănița am făcut-o în 1964. E foarte bine că ai subliniat faptul că e singurul tren care mai circulă pe o linie cu ecartament îngust din Europa.

Sunt convinsă că Festivalul "Zâmbete în Prier" va fi o invitație nu numai la scris, la creație literă, ci și la descoperirea unor locuri unice în Europa.

Fotografiile din oraș sunt interesante și, în special cea din fața bisericii ortodoxe, au darul de a demonstra ce oameni deosebiți sunt epigramiștii, ce dezvoltat simț al umorului au. Pe poetul Lucian Perța îl știu mai mult din corespondență. Cu dl profesor Marian Nicolae Tomi am schimbat câteva mesaje și cărti. Fotografiile din această fotocronică mi-au completat imaginea pe care mi-o alcătuisem despre ei.

Îți mulțumesc, Vali, pentru cronică!

E ceva schimbat față de ceea ce era ieri aici: o cratimă. Dar tot nu e haiku.

În anii precedenți, se putea participa la mai multe secțiuni.

Anca dragă, ai dreptate. Nici eu nu știu mai multe decât scrie aici. Aseară, când am primit anunțul, a trebuit să corectez literele și m-am oprit mai puțin la conținut. Totuși, sunt două numere de telefon si două adrese de poștă electronică la care sunt oferite precizări. Voi întreba și eu și voi completa.

Dacă redactorii saitului consideră că trebuie recomandat, vor recomanda anunțul. În ultimii ani, cred că am postat de mai multe ori informația. În anul care a trecut, mai mulți membri ai saitului Agonia au fost premiați.

E o propoziție, nu un haiku. Nu tot ce e scris în trei versuri e haiku.

Japonezii au stabilit ce e haiku-ul, ce conține și cum se scrie. Dacă vreți cu adevărat, căutați pe internet! Sunt foarte multe informații. Poate scrieți și haiku...

Ika, mi-ai amintit de timpul în care am avut elevi de clasa a cincea. Am încercat și eu să le promit bancul la sfârșitul orei, de multe ori, nu ajungeam la el. Dar glumele noastre erau cu puțină matematică în ele, cu puțină experiență de viață, nu cu eroul Bulă.

Ai avut și texte mult mai bune. Nu trebuie să scrii mult, așteaptă puțin, nu posta imediat. Recitește și abia când vezi că ai kigo și ceva interesant în text, atunci postează.

Inspirație și răbdare!

Încă nu am găsit pe nimeni să poată să scrie bine întotdeauna, care să fie inspirat mereu. Cei mai mulți oameni citesc, scriu, repară, recitesc... până sunt mulțumiți de ceea ce a rezultat.

Am citit mai multe texte până când m-am hotărât să îți scriu. În primul rând, textele trebuie să fie scrise corect din punctul de vedere al gramaticii, apoi să fie redactate conform regulilor care sunt scrise pe primul rând, sus, (scrie "Reguli") și apoi, pentru că e un sait de literatură, trebuie să aibă ceva interesant, imagini sugestive, expresii care să merite a fi citate, texte care să folosească figuri de stil. Desigur, nu toți scriu la fel, dar fiecare muncește, mai mult sau mai puțin, în funcție de experiență.

Sunt convinsă că vei reuși, dacă îți dorești cu adevărat să scrii!
Maria

Vă mulțumesc pentru comentarii! Ați subliniat exact ceea ce voiam să "văd" prin ochii cititorilor.

Cred că între om și animalele pe care le îngrijește se formează relații pe care nu le înțeleg cei care nu au ocazia să crească un pui, de orice animal.

Toate cele bune!
Maria

În prezentarea pe care am primit-o eu de la o poetă din Franța am găsit poemul Letiziei Licia Iubu. E prietena noastră, care publică în revistele din Franța. În acea prezentare mai era și poemul Virginiei Popescu.

Doamna dr. Letiția Lucia Iubu nu publică pe Agonia, dar e foarte activă în domeniul literar.

Din motive care nu au depins de voința mea, nu am contribuit la carte. Poate, cu altă ocazie...

E foarte bine cum ai scris! Eu mă bucur pentru ceilalți.

Cu drag, Maria

Am scris și modificat de mai multe ori până când am trimis. Din neatenție, textul e incomplet.

Reiau primul rând: O carte de excepție și o prezentare pe măsură. Felicitări realizatorilor, poeților și editurii!

O carte și o prezentare pe măsură. Felicitări realizatorilor, poeților și editurii!

Am citit o prezentare, un filmuleț, în altă parte. Aici este o listă completă a autorilor români cu poeme selectate. Și nu sunt puțini.

Îți mulțumesc, Florentina, pentru prezentare!

Subiectele poemelor în stil japonez au început să fie de actualitate. Bunicul s-a adaptat condițiilor noi de informare și comunicare. Ezită...

E o problemă care v-a inspirat să scrieti un poem reușit.

Se pare că îți reușesc aceste variațiuni pe o temă dată.

Aș schimba "toate-n adăpost" cu oile, caii... în adăpost.

Domnule Tomescu, vă mulțumesc pentru citire și comentariu! Ați sesizat ceea ce eu am intenționat: să povestesc acele evenimente prin experiența unul copil de cinci ani. Cred că am reușit.

Voi continua cu alte povestiri în care autorul are 5-6 ani.

(povestirea a fost publicată într-o revistă)

Fotografia e genială!

Petre, scrie, că noi te înțelegem. Nimeni nu e numai foarte bun. Mai trebuie și puțină odihnă, puțină inspirație, timp pentru a gândi, a munci...