Maria Tirenescu

Mulțumesc redactorului care a postat imaginea! Nu m-am așteptat la acest lucru.

Cu prietenie, Maria

Pe lângă posibilitatea de a publica încercările noastre literare, Agonia ne oferă prilejul de a ne cunoaște, de a colabora și de a învăța. Bine spui, Doruleț ne ajută să lucrăm cu pozele. Și eu îl întreb, când nu mă pricep. Pe de altă parte, și el, dar și noi, beneficiem de experiența celor cu pregătire în filologie.

Să fim deschiși dialogului! Numai așa vom fi în stare să ne perfecționăm.

Cu prietenie, Maria

Frumoasă prezentare! Conținutul cărții e, cred, bun de citit, văzut și lăudat. Din exemplele date, cel mai mult mi-a plăcut catrenul dedicat lui Bill Clinton.

Cu prietenie, Maria

E bine că vedem în aceeași postare acest haiku în ambele limbi. Putem face comparații.

Așa cum pot vedea cititorii, haiku-ul modern nu se cramponează pe regula 5-7-5 silabe. E mult mai important spiritul haiku. Felicitările vin ca o încununare a unui efort de a înțelege și de a învăța din încercări.

Cu prietenie, Maria

Variantele în engleză le voi înscrie pe english.agonia.net Mi se pare că e mai bine. Aseară nu am avut timp să postez. Apoi, am amânat.

Cu prietenie, Maria

Nicolae Tomescu, mi-a plăcut ideea de coroniță din flori de câmp. Sunt frumoase și rezistente. Dar moda de azi e alta. Oricum, nu e numai de criză. Ai dreptate.
Mulțumesc pentru comentariu!

Dane, am uitat de nunta de platină. Îți mulțumesc pentru completare! Se vede cine are simțul umorului. La tine apare partea tragi-comică. Și dublul înțeles.

Vă mulțumesc tuturor pentru semnele lăsate și pentru prilejul de a vă pune și a mă pune pe gânduri!

Cu prietenie, Maria

Îți mulțumesc, Virginia, pentru frumosul comentariu pe care l-ai lăsat!

(Scrisesem răspunsul, dar nu s-a înregistrat și nici nu am apucat să-l salvez. A căzut netul.)

Se vede că ai altă pregătire ca mine. Eu scriu laconic, simplu. Poate de aceea mi se potrivește haiku-ul.

Referitor la poemele scrise aici, să spunem că revistele din Vest publică un haiku modern, puțin diferit de japonezi. Aici sunt doar traducerile, de fapt, ideea din limba română. Nici nu m-am străduit să scriu în formă clasică. La orice traducere, se pierde câte ceva. Or, dacă americanii nu numără silabele, nu m-am străduit să caut sinonime. De altfel, eu nu știu decât câteva expresii în engleză. Traduc cu dicționare, cu gramatica în față și numai haiku și tanka. Atâta pot acum.

Tema este dată de editorii revistei. Așa că, încerc să construiesc în jurul ei. Uneori, mai bine, alteori, mai slab. Dar învăț. Sunt convinsă că și alți membri ai agonia pot publica acolo. De exemplu tu. Ai făcut progrese, te descurci bine în engleză. Spor la scris!

Nu sunt maestră. Scriu de plăcere, de plăcerea de a comunica în mare parte cu cei cu preocupări asemănătoare mie.

Să ne citim cu bucurie!

Cu prietenie, Maria

Link-urile promise:

http://i265.photobucket.com/albums/ii219/mioritat/Coperta1.jpg

http://i265.photobucket.com/albums/ii219/mioritat/Coperta2.jpg

Cu prietenie, Maria

După mult timp de izolare, mă bucur că am venit cu un material care este apreciat. Le mulțumesc tuturor celor care au evidențiat articolul ( care e la personale.)

Voi încerca să modific pozele și voi da link-urile aici, la comentarii. Dar internetul nu prea are viteză...

Cu prietenie, Maria

M-am interesat. Cartea poate fi cumpărată de la autor. Pentru aceasta, trebuie să luați legătura pe mail. Adresa este:

floringrigoriu_lehliu@yahoo.com

Cu prietenie, Maria

Virginia, în timp ce scriam comentariul de mai sus, am văzut că ai postat. Am terminat verificările articolului noaptea, târziu. Cartea încă nu am citit-o în totalitate. Dar am revenit pe unele pagini. Sunt foarte multe haiku-uri. A fost foarte greu să aleg ce să dau exemplu. Nu cred că e suficient pentru cineva care chiar vrea să scrie haiku. Dar e un pas, o provocare.

Îți mulțumesc pentru semnul lăsat! Pentru mine e important să știu ce vă place și ce nu vă place din ceea ce scriu.

Cu prietenie, Maria

Vă mulțumesc pentru semnele lăsate! Subiectul mi-e aproape de inimă și regret că nu am putut da mai multe exemple. Cele de mai sus se vor o invitație la lectură și o clarificare a unor probleme care s-au dezbătut pe Agonia.

Legat de carte, cred că e posibil să o găsiți. Mă voi interesa și voi scrie aici cum puteți ajunge la ea.

Că n-am vrut să scriu prea multe e doar una dintre problemele mele. A doua este aceea că nu am posibilitatea de a posta imaginile de pe coperte. Am reușit pe un blog. Adresa mea este pe acest site și, dacă cineva poate și vrea să posteze pozele, i le dau cu plăcere. Merită efortul.

Îi mulțumesc în mod special lui Cătălin Sămărghițan pentru steluța de încurajare! Îmi va lumina ziua și nopțile care urmează pentru a scrie haiku-uri pe care să le comentați.

Cu prietenie, Maria

Am găsit câteva greșeli de tastare. Nu am verificat înainte de a posta. M-am grăbit, pentru că începuseră descărcări electrice. În aceste condiții, rămân fără conexiune la internet. Acum, furtuna a trecut.

Scrisesem promt în loc de promit.

Valeriu a trimis și texte. Încă nu știu dacă pot risca să le postez pe acest site. Ezit. Știu eu de ce. Dar pot fi găsite cu un motor de căutare, fiindcă le voi posta undeva, chiar în această seară.

Mă bucur că am reușit să vă aduc răspunsurile lui Valeriu.

Cu prietenie, Maria

I-am trimis (printate, într-o scrisoare, în plic) lui Valeriu comentariile înscrise până vineri la ora 9. Le-a primit și mi-a trimis răspunsurile. Abia la această oră am reușit să le scriu și să postez. Sper să fie bine înțelese cuvintele lui și promt să-i trimit plicul cu celelalte comentarii până vineri. Vă mulțumesc pentru înțelegere!

Fac o precizare: nu se va posta textul așa cum vreau. Nivelul meu pe site nu îmi permite să afișez literele bolduite sau pe cele italice.

\"Dragi prieteni, nu mă cosider printre acei care preferă să se scriedespre ei orice, dar să se scrie. Și nici nu mă poate deranja când cineva își spune liber părerea, convingerea sau își exprimă un sentiment. Dacă m-ar fi interesat parada, sfâșierea în public.., aș fi scris pe coperțile volumașelor mele așa: „poeziile unui pușcăriaș” sau oricum altfel, dar cu iz telenovelistic. Am rugat în repetate rânduri prietenii să ocolească orice tentă de circ... Oricum, presa a scris destul accentuând postura mea actuală și fiind un adevăr nu m-a ofensat, chiar trecând cu vederea tenta adesea malițoasă. De la începutul acestei etape pe care o parcurg, puteam să ascund faptul că sunt aici, oricum pe saituri eram sub pseudonim. Dar am considerat cinstit să spun adevărul pentru că nu aveam cum altfel din vreme ce știu ce înseamnă respectul față de prieteni și, când spun prieteni, știu valoarea de dincolo de cuvânt.

Nu mă consider un poet. Nu am îmbrăcat o modestie exagerată și fățarnică, ci pur și simplu cred așa. Poet înseamnă mult mai mult decât câteva versuri reușite, ascunse într-o mare de altele nereușite. Printre voi am întâlnit poezia nouă, autentică și răspunzătoare generației noastre și v-am admirat cu toată inima. Cărticelele publicate sub numele meu au venit din meritul editorilor și a prietenilor constănțeni și din lume.. și să nu vă închipuiți acum un Valeriu dg Barbu infatuat pentru aceste frumoase daruri pe care le-am primit, volumele. Mă rog Bunului Dumnezeu să-mi dea zile, sănătate și putere să mă întorc alături de voi și să scot adevărata carte. Nu „șterg”, nu neg nicio filă publicată. Dacă sunt slabe, ele mă reprezintă, acesta este nivelul meu acum.

De ce am ajuns aici și de ce durează atât de mult limpezirea situației. Întâmplările care m-au purtat aici s-au petrecut cu un deceniu în urmă și părțile sunt greu de găsit, astfel se îngreunează procedura. Vinovăția mea existăși nu eu am fost acela care am sugerat că sunt o eroare judiciară. Rămâne de stabilit cât și cum. Și am convingerea că într-un curând apropiat voi fi iarăși liber, ținând seamă de faptul că deja am stat aici oarecum mult timp. După ce voi închide etapa, pe saitul meu personal veți găsi detaliile despre orice veți dori. Vă spun acum doar câteva chestiuni mai mult sau mai puțuin relevante: întâi de toate, obișnuiți-vă să nu credeți viețuirea aici așa cum vedeți prin filme sau cum o zugrăvește presa. Obișnuiți-vă să credeți că și aici trăiesc oameni și nu aruncați cu pietre de genul „ai greșit – plătești” pentru că doar Domnul poate judeca, noi doar putem îndepărta de lângă noi pe cei care ne aduc răni,indiferent cum. Să știți că nici 5% din oamenii de aici sunt primitivi – zic așa din cauza faptelor și condiției lor – restul de 95% vă seamănă uluitor de mult... Obișnuiți-vă să înțelegeți că faptele pentru care se ajunge aici se petrec în mijlocul vostru, lângă voi – fie că vreți sau nu – și nu aici. Obișnuiți-vă să vedeți cel puțin două tipuri de „făptași”: unul de conjunctură și celălalt de „meserie”. Obișnuiți-vă nu disprețuiți oamenii și ceea ce nu cunoașteți, mai ales când nici nun vi se cere să cunoașteți..., dar cel mai bine e să nu vă obișnuiți cu nimic din toate acestea, fiți binecuvântați și cu alte „obișnuințe”!...

Scriu slab, dar scriu, de mulți ani. Aflându-mă departe de români, sorbeam fiecare cuvânt de pe saiturile literare, seara, când veneam sfârșit de muncă, certându-mă cu Maria pentru nesațul de a citi cât mai multe, ca apoi să îndrăznescchiar să ridic timid condeiul – că doar n-oi spune glasul!...

Publicarea volumelor nu-mi scurtează șederea aici. Legal nu este posibil. Nici să nu vă închipuiți că m-aș plictisi. Cel mai puțin poetic loc din lume este acesta. Am scris atâta dintr-o cerere dinăuntru, o nevoie interrioară, un mod de a lega punți cu voi. Scriind aceste volume am scris de fapt scrisori vouă. Din nefericirer – pentru că lucrurile sunt mai mult din păcate decât din fericire... – poștașul nu a ajuns încă la fiecare dintre voi, dar va ajunge, știu io...

Textul despre ultima lansare de la Galați, din 10 iunie, a fost detaliat și puține pot aduce în plus. Nu vă descriu ce a fost în sufletul meu, emoție, rușine, bucurie, teamă ș.a. Nu lungesc vorba, mai aveți și altele de citit pe saituri, nu sunt singurul buric al pământului, sunt șase miliarde de burice...

La comentariile lăsate de prieteni, zic așa:

Elena Toma – „suflete tari?” de-ai ști, dragă surioară ce suflet supraelestic capeți aici...! Nu caut triumful adevărului pentru că nu vreau să trec „dincoplo”, acolo unde stă el, adevărul meu nu are relevanță în eșafodajul procedural. Există drept pentru că există nedrept și un proces azi te ține de o parte, mâine de cealaltă și poți deține adevărul și așa, și așa, contând doar „țăpismul” și „vedetismul” legilor de care nu te poți apăra și, dacă aș avea aici colegi și dintre judecători, procurori, avocați, politicieni, «pentru că și ei e oameni» și greșesc, aș crede în justiție. Cum nu am niciunul, iertați-mă... Ai grijă, Elena, e sănătatea ta și, te rog, nu te mai coborâ în subteranele saiturilor! Crizanteme pentru tine.

Dana Ștefan – crini și flori de câmpție. Mulțumiri pentru prezența ta alături de mine, te simt și te stimez viu. Da, ai intuit bine, scriu ca eliberare și nu ca „evadare”, nu fugăresc himere, caut libertatea și nu fuga bezmetică.

Ionuț Caragea – închisoarea face parte din societate, din realitate, din viu. Supraviețuirea este și aici. Nu crede filmelor! Responsabilități însă nu, ai dreptate, afară mă așteaptă acestea și mi le voi asuma ca și până acum. Și în plus chiar, având și o altă experiență... Obiectivă opinia despre scrisul meu. Privilegiul despre care pomenești ți-l spun eu care este: am prieteni printre voi. Îți mulțumesc și te felicit pentru scrisul tău care a ajuns și la mine și l-am răspândit – bibliotecar de ocazie, fiind – te stimez real și deplin și mă bucură și onorează semnul din partea ta. Așa este, voi fi urmărit, chiar și fără să fi scris, toată viața, de această întâmplare în care sunt. Important este, cred, faptul că nu mă las înrăit, fie și dacă sunt „premise”, nu sunt un delincvent sadea... Un vin de Murfatlar, din struguri, ne așteaptă...! Vom uita tristețile, ai să vezi.

Florin Caragiu – am lansat cartea chiar de ziua ta și, aflând despre ziua ta mult mai târziu decât mi-ar fi servit pentru mutarea datei lansării, m-am necăjit un pic. Doar de dragul să te știu în preajma mea, schimbam data lansării. Refuz să mă adaptez situației și de asta din ce în ce voi îmi ziceți Poetule, din ce în ce, și eu, caut să devin cum spuneți voi... cine știe, poate așa voi fi, chiar dacă vă pun un pic răbdarea la încercare... Sănătate și Doamne-ajută, dragă prietene!

Deliman Leontin – bucuros să am prieteni noi și, dacă îți face plăcere și ai răgaz, să ne scriem direct. Astfel, își voi putea trimite și cărți. Și nu doar... Adresa mea e publică: str. Traian nr. 252, Galați, cod 800186, Barbu Valeriu. Sper să nu ajungă normalitate românească a închide lumea doar de dragul de a stârni condeie...!

Elena Toma, reload... – nu steluțăreala și poezia ne apropie, ci iubirea frățească, prietenia. Nu vina sau vinul, nu imaginea sau umbra, ci trăinicia prieteniei, pentru că nu am prieteni doar la greu... înțelegi, știu.

Maria Prochipiuc – ai fost lângă mine la două dintre lansări și nu-i lucru puțin, îți mulțumesc! Știi bine că îmi doresc din tot sufletul să ne adunăm cu toții afară, vom împărți bucurii și greutăți noi, ne vom aminti de aceste momente cu un surâs... știi că nu e important scrisul, bine că știu a citi...! Profesorul Lămureanu nu este doar editorul meu, îl iubesc ca pe un tată, chiar dacă este îngăduitor acum cu mine, probabil după ce ies va fi și... sever.

În încheiere, zic: voi ieși curând și nu voi renunța nici la scris, și nici la prietenia voastră, mă așteaptă munca și rosturile pe care voi așeza lucrurile și viața, voi fi printre voi și vom ști unii de alții. Fiți asigurați de reala mea considerație!

Cu dragoste, Valeriu dg Barbu\"

O noapte de vară în care realitatea se fantezia se completează. Un haibun reușit.

Cu prietenie, Maria

Dacă aș fi japoneză, aș plânge. Așa că, nu-mi rămâne decât să vă promit că nu mai las niciun semn pe postările dumneavoastră.

Cu dezamăgire, Maria

Înteresante aceste Grafo-clipuri. Voi căuta să le citesc și pe celelalte. Sunt o lectură cu care mă întâlnesc mai rar. Din lipsa timpului necesar. Da, prefer textele scurte și cu miez.

Cu prietenie, Maria

Bănuiesc că e o glumă. Dar, ca să nu-i derutăm pe cititorii tineri, propun să scrieți drept titlu \"În ritm 5-7-5\". Ar fi mai aproape de adevăr. Haiku-ul are reguli precise. Putem discuta, dacă vreți.

Cu prietenie, Maria

Graba și emoția. \"posibile\", nu posibilă.

Iertare!

Îți mulțumesc, Maria!

Știi că eu nu pot să scriu mult. Prefer limbajul laconic. Dar tu ai înțeles ce am vrut să spun. Mi-ai făcut o mare bucurie. Îți mulțumesc! Mi-ai dat un imbold. Voi continua să postez pentru cei care vor să citească acest gen de poezie.

Cu prietenie, Maria