Noapte senină de vară...

O noapte de vară în care realitatea se fantezia se completează. Un haibun reușit.

Cu prietenie, Maria

Maria, îți mulțumesc de semn și de încrederea pe care mi-o acorzi cu atâta mărinimie ...
O noapte magică, de vis care greu poate fi redată în cuvinte...
Doar cântecul de greieri e capabil să-i redea farmecul unic.

Cu regretul că nu ai fost alături de mine în acea noapte....

mă pricep eu la haibun-uri, dar textul reușește să inspire, să redea cu fidelitate imaginile și sentimentele. E un text curat, descriptiv, de suflet. Merită citit ca o relaxare.
LIM.

Îți mulțumesc de semn, LIM!
Mă bucur că am reușit să-ți aduc în inimă puțină bucurie și relaxare...
Astfel de nopți nu pot fi trăite decât într-o strânsă comuniune cu natura, să te integrezi cât mai mult în sufletul acesteia, să simți că ești o parte din ea...
Și mai ales să fii cât mai departe de vacarmul orașului.

Te mai aștept...

Virginia, spun sincer (ca de obicei):
- textul propriu zis mi-a plăcut foarte mult, prin simplitatea și acuratețea lui, prin realismul descrierilor, dar în același timp prin forța de a induce anumite stări sufletești:
- am totuși două observații: 1) \"aură ireală\", în sensul folosit aici nu este un pleonasm?; 2) în tristihul de la final mie mi se pare ciudat ca greierii să înalțe un imn de slavă, și acest imn să fie dedicat tocmai Lunii; imnul de slavă presupune ceva grav, solemn, iar cânecul greierilor numai așa ceva nu este; pe de altă parte, cine dedică un imn, are el însuși faimă de sobru, serios, falnic, ceea ce de asemenea nu se potrivește greierilor; sau tocmai acesta este specificul haibunului?
Cu aceeași prietenie,
Cornel

Cornel, mi se pare foarte interesant modul tău de a privi lucrurile....
O să mă opresc mai întâi asupra cuvântului aură, în sensul de aureolă;

1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele sfinților;
fig. = strălucire, faimă, glorie;
fiz. = zonă mai puțin luminoasă care înconjoară o flacără,
un arc electric, etc.

Sensul în care am luat eu cuvântul aură este acela de aureolă, deci de luminiscență sau halou,(zonă luminoasă
circulară în jurul lunii aici).
Mie nu-mi sună că ar fi un pleonasm... Prin epitetul ireal am vrut să subliniez acea notă de poezie, de lumină venită parcă de pe un alt tărâm...
Deoarece cuvântul lumină nu prea are sinonime, mi-a fost extrem de greu să descriu diversele stadii ale acesteia.

Cât despre imnul înălțat de greieri lunii, este evident o
viziune metaforică, hiperbolizată prin care am vrut să subliniez legătura dintre elementul cosmic (luna) și aceste mici ființe pierdute prin iarbă....
Cred că ești un spirit foarte exact. Imnul și-a cam pierdut sensul originar, fiind folosit în mod abuziv într-o perioadă de tristă amintire...

Imn - cântec de laudă, închinat unui eveniment; (aici răsăritul lunii pline).

Îți mulțumesc pentru problemele ridicate și te mai aștept la noi dezbateri lingvistice...

Cu stimă și multă prietenie...

Virginia,
e multă natură aici și...mister.
Mister pentru că se pleacă de la un plural \"așteptăm să răsară luna plină\", deci toți erau introduși în atmosfera de expectativă, dar numai subiectul povestitor are revelația acestor frumuseți, ca și cum ceilalți ar dormi pur și simplu...
cred că de aici iese în relief neta diferență dintre un scriitor și un om oarecare, deoarece \"murmurul de voci\" poate fi interpretat vociferarea celorlalți care întrerupe starea de mirare.
Ai reușit să faci dintr-un mister cum e cel al legăturii de neînțeles, între natură și regnuri, unul și mai mare, în sens blagian, al tăcerii tainei. Noi știm de ce răsare luna, e un satelit și etc., dar greierii? Iată cum ei dau slavă, după un exemplu scriptural \"învățați de la dobitoace\", creația lui Dumnezeu se închină lui Dumnezeu, animalele își cunosc Stăpânul, Omul nu...
Și se mai poate vorbi mult aici...
Cu plăcerea lecturii, l.o.

Virginia,
Când întrebam dacă nu cumva \"aură ireală\" este pleonasm, mă gândeam că pentru \"aură\" DEX precizează două sensuri, primul de \"nimb, aureolă\", iar al doilea legat de medicină (epilepsie). Fără a mai merge mai departe să vedem ce înseamnă \"nimb\" sau \"aureolă\", DEX ne avertizează că acest prim sens este cu deosebire figurat. Ori, în sens figurat, aura știm că nu este ceva material, real (ca aura din fizică, de la picturi sau de la timbre), deci nu poate fi decât ireală.
Referitor la imn, acesta a fost, întotdeauna un cântec sau o poezie cu caracter solemn. Chiar în ultimul DEX (de după perioada \"de tristă amintire\", cum spui tu) se scrie că imnul este \"poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou\". Iar cântecul greierilor (\"cri, cri, cri\"), poate fi interpretat oricum, numai solemn nu, bineînțeles, în opinia mea.
Oricum, mulțumesc pentru explicații, ele sunt foarte clare acum, dar eu am spus cum am perceput textul în acel moment.
Cu aceeași simpatie, ne mai citim, ne mai comentăm...
Cornel

Liviu,
eu am încercat să redau un fenomen natural care pentru mulți rămâne ceva foarte banal: răsăritul lunii, fie ea plină sau nu. Poate sunt eu o fire prea poetică, o romantică incurabilă, dar ținând cont de cadrul deosebit în care s-a petrecut fenomenul, totul a căpătat o aură de mister, totul a devenit ceva magic, un fel de ritual...
Același fenomen poate fi văzut într-o mie de feluri, ținând cont de sensibilitate, de imaginație, dispoziție sufletească și de alte criterii sau perspective din care este privit fenomenul respectiv...
Bineînțeles că nu am reușit nici pe departe să redau frumusețea și unicitatea acelor momente...
Și aici tu ai punctat foarte bine: eu am descris ceea ce am simțit doar eu....
Dacă am reușit, măcar în parte să fac și alt suflet să vibreze, cu atât mai bine! Nu am pierdut timpul de pomană
scriind aceste rânduri...
Iar cântecul greierilor a fost o încununare,
o apoteoză a răsăritului de lună....
Îți mulțumesc pentru felul cum ai receptat și pătrunderea cu care ai analizat cele scrise de mine...

Cornel,
ai foarte multă dreptate în ceea ce afirmi și eu îți respect punctul de vedere...
Oricât m-aș strădui eu să te conving de imnul greierilor, pentru tine nu este decât un cri-cri monoton...
De vină cred că este în mare parte și Sorin Olariu, cu fabula și epigrama lui despre greieri...
Nu mi-am ales prea bine momentul să vorbesc despre concertul lor acum. (Glumesc)...
Cu aceeași considerație și simpatie...