Proză
La barieră
haibun
1 min lectură·
Mediu
Aștept la barieră. Privesc ceasul. E zece și cinci minute.
În dreapta, dincolo de șanțul de la marginea șoselei, pe o ridicătură de pământ, niște tufe. Din ele, mă privesc niște ochișori curioși.
soare arzător –
câteva porumbele
într-un tufiș
În stânga, niște scaieți. Parcă și buruienile așteaptă trenul. Nici vântul nu adie...
Dar ceva se mișcă!
umbră de salcâm –
un sticlete cercetând
un scaiete mov
Privesc tabloul viu colorat și regret că nu pot face o poză. Mașinile din fața mea pornesc motoarele. Trece mărfarul.
053.826
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Tirenescu
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Tirenescu. “La barieră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-tirenescu/proza/13897131/la-barieraComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MTIeri, am fost la Alba Iulia. Singura barieră din drum se află la ieșirea din/intrarea în comuna Vințul de Jos. E un loc foarte frumos. Numai că, și în situația în care trebuie să aștepți mai mult, nu prea sunt condiții să pozezi. Dar îți poți aminti ce ai văzut.
(printre primele mele încercări de haibun, unul a avut un episod chiar lângă acea barieră)
Indiferent de anotimp, acolo sunt surse de inspirație pentru cei care vor să scrie haiku. E o invitație!
Mulțumesc, Virginia, pentru frumosul comentariu pe carte l-ai scris aici!
Cu prietenie, Maria
(printre primele mele încercări de haibun, unul a avut un episod chiar lângă acea barieră)
Indiferent de anotimp, acolo sunt surse de inspirație pentru cei care vor să scrie haiku. E o invitație!
Mulțumesc, Virginia, pentru frumosul comentariu pe carte l-ai scris aici!
Cu prietenie, Maria
0
NTinvitația am acceptat-o, pot spune că am și fost acolo citind haibunul.
Am fost acolo, prin textul de mai sus, și mi-am dat seama despre posibilitățile haibunului. Am să încerc și eu pentru că, gândindu-mă bine, sunt foarte multe surse de inspirație. Trebuie doar să te uiți cu atenție în jurul tău.
Cu cele mai bune gânduri
Am fost acolo, prin textul de mai sus, și mi-am dat seama despre posibilitățile haibunului. Am să încerc și eu pentru că, gândindu-mă bine, sunt foarte multe surse de inspirație. Trebuie doar să te uiți cu atenție în jurul tău.
Cu cele mai bune gânduri
0
DIFrumoasă priveliște acest haibun. Îmi place discursul simplu al acestui gen, neînzorzonat, transmițînd mesajul direct, departe de acel stilul căutat, vag obscur, încărcat de simboluri adesea greu digerabile,
ce se regăsește în prea multe texte sau pretexte.
Aveți dreptate, natura este un tablou ce merită admirat, nu plictisește niciodată, dimpotrivă surprinde mereu prin varietate.
Doruleț
ce se regăsește în prea multe texte sau pretexte.
Aveți dreptate, natura este un tablou ce merită admirat, nu plictisește niciodată, dimpotrivă surprinde mereu prin varietate.
Doruleț
0
MTMă bucur că v-am stârnit interesul! Și vă mulțumesc pentru comentarii!
Aștept să citesc! Sunt convinsă că voi afla despre locuri demne de laudă, într-o formă plăcută!
Cu prietenie, Maria
Aștept să citesc! Sunt convinsă că voi afla despre locuri demne de laudă, într-o formă plăcută!
Cu prietenie, Maria
0
Spiritul de observație (cei doi ochișori
din spatele tufișurilor) lasă ușa deschisă unor multiple interpretări...
În puține cuvinte, Maria reușește de minune să redea
acea atmosferă de așteptare a trenului...
După descrieri ne dăm imediat seama că e o gară modesta de provincie...
Sobrietate, eleganță, mult spirit de observație, emoție reținută, iată calitățile majore ale acestui stil al haibunului Mariei Tirenescu.