Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@maria-tirenescuMT
Maria Tirenescu
@maria-tirenescu
Poezie

Statuia lui Ovidiu

haibun

2 min lectură·
Mediu
Uneori, privesc vechi fotografii. Azi am dat peste o fotografie în care eram cu bunica mea din Constanța. Și m-au năpădit amintirile.
Închid ochii. Anul 1954. Sunt cu bunica în piața din fața Sfatului. Miroase a covrigi proaspeți. Ne așezăm la rândul care se formase. Privesc în jur. Ochii îmi sunt atrași de o statuie.
- Bunico, a cui e statuia?
- Îți spun imediat! Luăm covrigi și mergem să o vedem de aproape!
Mușc din covrigul foarte cald și ne apropiem de statuie.
- E statuia lui Ovidiu, un poet roman...
Bunica îmi povestește despre Ovidiu. Aflu că era un poet renumit din Roma, că împăratul l-a pedepsit să trăiască în Tomis, că locuitorii acestui oraș și cei din împrejurimi l-au primit și ajutat cu drag. Aici, poetul a scris mult în limba lui, latina, o limbă veche, dar și în limba localnicilor. A sperat până la sfârșitul vieții să-și revadă țara natală, dar a fost îngropat de localnici. Încă nu am fost înscrisă la grădiniță, dar pun multe întrebări și înțeleg de ce este trist Ovidiu.
Stol de porumbei -
pe chipul statuii trec
umbrele vremii
Mă revăd în Vișeu, în 1961, citind „Legendele și miturile Greciei Antice”.
Anii trec... Tata îmi aduce într-o zi cartea „Metamorfoze”de Ovidiu. Îmi amintesc de statuia din Constanța, de ceea ce citisem despre romani și iau curioasă cartea. E cartonată, e în versuri și are desene. Mă impresionează Dafne. Și acum parcă văd o fată care, în loc de plete are un început de frunziș, în loc de mâini are două crengi înmugurite, în loc de picioare are rădăcini.
Privind desene
cu nimfe și zei romani -
ninge peste oraș
Încerc să citesc. Textul e prea greu. Îmi explică tata. Și îmi povestește despre Ovidiu, despre viața poetului, despre opera lui, despre „Triste” și „Pontice”, din care aflăm despre strămoșii noștri, geți, despre „Metamorfoze”. Mai mult, personajele "Metamorfozelor" sale întruchipează în ele felul de viață și gîndire al romanilor.
Nori peste mare -
pe chipul poetului
aceeași tristețe
Ajung la ultima fotografie. E color, făcută în timpul ultimei mele vizite în Constanța. Pe dosul ei am scris de pe soclul statuii: „Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul iubirilor gingașe, răpus de al sau talent. O, tu ce treci pe aice, dac-ai iubit vreodată, te roagă pentru dânsul, să-i fie somnul lin.”
045447
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
389
Citire
2 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Maria Tirenescu. “Statuia lui Ovidiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-tirenescu/poezie/14112747/statuia-lui-ovidiu

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-tomescuNT
nicolae tomescu
Fericită îmbinare între textul propriu zis și versurile cu forma luată din lirica niponă (haiku)
Umbrele vremii de pe chipul statuii ne duce cu gândul la timpuri îndepărtate iar stolul de porumbei, care a lăsat aceste umbre, ne-ar spune că timpul trecut de la ostracizarea poetului la Tomis este scurt în comparație cu eternitatea.
Acele nimfe și zei romani sunt reprezentați de obicei în verdele luxuriant al Edenului. Dar, așa cum îi stă bine unui haiku, apare o contradicție între cele două planuri, ninge peste oraș.
Tristețea de pe chipul poetului este întărită de planul I: Nori peste mare
0
@cristina-monica-moldoveanuCM
Distincție acordată
Cristina-Monica Moldoveanu
Frumoasă scriere, cu valoare de documentar al îmbinării dintre viața omului trecător la marginea mării și eternitatea poeziei, prinsă ca într-un ac de misterul unei fotografii. Eternitatea unor emoții, unor iubiri sau tristeți.
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Privind “vechi fotografii” te-au “năpădit amintirile”, ṭi s-a activat nostalgia coborând în trecutul în care toṭi eram mai tineri, căci fotografiile sunt o siderare ṣi o oprire a timpului, oamenii încremeniṭi în ele în diverse ipostaze sunt pereni, pe când vârsta urcă în noi ṣi are acelaṣi traseu atingând la un moment dat bătrâneṭea ṣi nefiindul.
0
@maria-tirenescuMT
Maria Tirenescu
Vă mulțumesc pentru că v-ați oprit să citiți haibunul și pentru că ați lăsat comentarii!

Haibunul e publicat în cartea cu titlul "Ovidiu, două milenii de neuitare", apărută în această vară. Este contribuția unor poeți la evenimentele care au marcat împlinirea a două milenii de la trecerea în neființă a poetului latin pe pământul tomitan.
0