Într-o seara

Draga Miorita (ca sa nu mi te adresez cu \"miorita laie\")

Poemele tale au o forma prietenoasa, ele nu musca, nu au nimic agresiv. Din acest punct de vedere nimeni nu te poate acuza de rea vointa. Poate ca ar trebui insa sa renunti de a scrie de dragul armoniei imediate, de a mutila poeticul de dragul esteticului de ambalaj. Ceea ce ai si facut in poemul de fata. In primul rand, nu stiu daca stiai, dar gugustiucii nu zboara noaptea. E momentul cel mai prielnic de a prinde gugustiuci sau porumbei, nu stiu daca stiai. Gugustiucul este si el unul dintre membrii familiei gainii, asadar, avem de-a face cu sintagma:
\"a avea orbul gainii\". Adica a avea orbul gugustiucului.

In al doilea rand, ideea e simpla. Trimit pasarica sa sfinteasca locul pe care s-a odihnit iubitul. Dupa cum te exprimi reiese altceva. Reiese ca trimiti gugustiucul sa legene creanga de deasupra celui ce inca se odihneste pe banca. Cine doamne-iarta-ma se odihneste seara singur pe banci decat un homeless sau un boschetar. Ca sa fiu in consens cu domnul Paul Bogdan, de aceasta data daca te jucai putin cu timpii verbelor puteai sa pui de un poem chiar si fara metafore si epitete.

Așa o fi, nene Geană, dar întreb și eu (întru apărarea poemului): guguștiucii nu pot zbura noaptea, dar pe înserat zboară? Iartă-mi întrebarea, dar eu nu prea le am cu guguștiucii.