Maria Ranga

cortina îmi evocă posibilitatea de a privi înlăuntrul meu... se trage... îmi restrânge spațiul dintr-o perspectivă, dar îmi va extinde mult mai mult dintr-o alta... cea în care, anonim fiind printre chipuri ciuntite în umbră, voi aștepta deschiderea ușilor ce-mi va risipi obscuritatea, ci nu voi disparea, ci... cunoscut voi fi... într-o lumină pură...

mi-a placut \"dispariție în decor\"
o anonimă din aceeași umbră,
o strângere de mână :-)

doar n-o sa fugi pamant mancand
dac-ai mai vrea s-aprinzi scanteia
ca un barbat tu actionand
opreste-i fetei... logoreea... :-)

Da, acele câteva sentimente... au forță... ele sunt zbateri la limita \"morții\" când, nedeslușit, \"deschiderea și lăsarea vieții să intre\" pun stăpânire pe revendicarea acestei plăpânde structuri: trupul... reținând sufletul încă-n fericirea unei alte zile măcar și refuzând - cu mintea - să mă înclin \"Ei\", o exilez, fără identitate, pentru un timp... :-)
Sunt strateg? Poate ca da... în măsura în care de mine depinde \"greutatea\" acelor sentimente ce mi-ar câștiga clemența... de-aș putea măcar negocia :-)

delicat subiect... :-)
cu admirație,
maria

Pentru mine dacă poezia s-ar termina unde spune dl.Jianu s-ar reduce șansa acceptării... ca simptom al înțelegerii...
În prima parte îmi spun că voi fi și că-i lucru firesc, dar îl percep mecanic prin gesturile împrumutate...
Este un \"drum\" pe care, vrem nu vrem, îl parcurgem toți, depinde însă de noi în ce fel și cum acceptăm... frumos :-)
Aș fi lăsat însă \"tresărirea\"... de ce nicio? n-ar trebui s-o avem cu fiecare etapă? chiar dacă \"înlăuntrul meu aceleași întâmplări\"... :-)

Cu deosebit respect,
maria

Cer iertare pentru indrazneala de a vă scrie... sunt mai mult decât novice în materie... ca domeniu :-), căci materia ca și consistență a trupului am dobândit-o mai demult :-), glumesc... însă m-a impresionat \"copilul meu va fi consistența trupului sau șoapta morții trupului meu?\"... întrebarea, deși îmi sugerează un răspuns de genul \"ori/ori\", indiferent care ar fi acesta, are, pentru mine, același efect: îmi imprimă în suflet o stare a eternizării și nu mă tem și nu mă pierd... chiar atunci când șoapta se stinge \"în liniștea oprită între noi\"...

Este starea care mi-a creat-o... de \"regăsire proprie\"... o taină... între două rugăciuni și o citire... :-)

Multumesc, o seara frumoasa,
Maria