Maria Prochipiuc

Fiecare plecare Bogdan, e doar o întoarcere spre locul de unde am pornit la acest drum numit uneori viață. Crezi că plecarea aceasta vine așa pe... pregătite? Aici la mine e doar dorința, ce poate o are fiecare găndindu-se că atunci când vrea să plece, pentru a nu-i fi urât să ia cu el măcar dorurile, ce poate vor radia lumina pentru a-i lumina calea. Îți mulțumesc Bogdane, tu cunoști sufletul femeii și reușești mereu să pătrunzi acolo unde cuvântul nu reușește să spună mai mult.

Răzvan nu mai pot spune că vederea ta la textele mele nu mă bucură, și nu fără motiv, motivul nu este altul decât, că reușești să pătrunzi în sufletul acesta imens al femeii, mereu când ai poposit ai dat noi valențe textului, i-ai găsit noi sensuri, eu mă gândeam că poate fi o răzbunare a plecării și să lași suferințele celui ce te lasă să pleci, pare nedrept, nu? Crezi că mai poți face ceva cu nopțile acelea? Doar poate că îți vor mângâia sufletul. E sigur că după, se va așterne tăcerea, nu-ți închipui cât de neagră este uneori hârtia asta a sufletului, mai ales când scrii cu litere de un alb strălucitor, atunci când te gândești să lași o urmă celui pe care îl iubești…

Semn că doar am citit și mi-am luat o pauză să încerc a descifra enigma și totși încerc:Dacă analizez primul vers cred că aș putea să mă opresc aici și să spun că este vorba despre viață, la fel îmi spune și versul doi și tot așa…

Ultimul drum sau poate început de drum? Poemul tău de azi e structurat pe două registre: o plecare și o venire, intercalate cu visul, mereu visarea și romanticul, care te decupează din rândul bărbaților, ți-am mai zis și repet e aici în versurile tale mai multă feminitate, poate așa simt eu, sau e mai mult jumătatea romantică care își pune mereu amprenta pe versurile tale și Bine ai venit!

te rog să te oprești cu cititul la: admirația albului imaculat al zăpezii. Ce urmeză nu mai este de aici pentru mine ca o rochie albă de mireasă unde Scuze!

Astea sunt gandurile acestei zile insipirate de textul tau, il poti considera chiar un comentariu, dar, putin altfel asa cum pot fi eu uneori, altfel de cum ma stii, mereu alta , dar in haina zilnica a sufletului meu.

* Vinovata de a fi ce imi parea demult ca mi se scuge prin vreme, opresc timpul la timpul trecut si caut prin cuvinte, gasesc nasterea soarelui dincolo de lumina, ma gandeam ca tu mai existi, ma gandeam daca, nu ai ramas acolo poate dincolo de alb.

* De la o margine la alta gandurile se intind intre cele patru puncte cardinale, doar spectru inimii are alte nuante, uneori de albastru de cele mai multe ori intre griu si alb. Sa fie doar departarea de vina?

* Lumina inocenta in clipocitul timpului iti cauta privirea pierduta, cine poate sti unde… dincolo de munti si de padurile unde locuia mistretul cu colti de argint. Sa fi fost eu femeie si tu cuvant?

* Hai, sa escaladam dincolo de ziduri sa ne putem iubi intr-un moment de neliniste!

Bine ai venit in lumea minunata a poezie, a literaturii in general! Sper sa gasesti aici linistea si nelinistea cuvantului. A cuvantului ce sta gata sa explodeze, e gata sa spuna tot ce stie el, totul e ca noi, doar sa-l simtim si sa-i dam viata.

Ai grija! La redactare, dupa semnele de punctuatie lasa un spatiu. Revina asupra textului si vezi ca mai ai si semne de punctuatie altfel decat ar trebui.

Razvan - daca ai fi, da poate acesta ar fi si fost potrivit ca titlu, dar mi s-a parut ca simbol poate cuprinde in el tot ce am vrut sa spun, dar mai ales ce nu am spus si am lasat sa se inteleaga. Iubirea purifica, te face sa lasi doar cuvantul sa alerge. Ma suprind si pe mine aceste versuri, parca nu ma definesc, dar ma simt asa de bine in ele! Prea mult imi daruiesti prin cuvinte , ca e amprenta mea, e chiar foarte bine si ma bucur ca ai reusit sa ma descoperi si sub aceasta forma. Multumiri!

Dana - darurile se prefac mereu in iubire, iubirea de a fi, de a te putea macar privi daca nu cu ochiul sa simti doar cu inima, daca gandul incepe sa zboare atunci sigur va ajunge acolo unde ii este locul.

Ciprian – interesant exemplu pe care mi l-ai lasat aici-Blaga, am un secret referitor la Blaga, dar alta data poate vom avea ocazia sa discutam despre Blaga, inteleg ca iti place altfel …nu e chiar atat de amar, dar nici cinic, trist, poate, chiar ai dat si ultimiul verdict, poate te-ai regasit acolo altfel nu inteleg cum de ai reusit asa de mult sa patrunzi. Hai nu vrei sa fim patetici?

Liviu – crezi tu, ca eu mai pot spune ceva referitor la expresia ta cu farafastîcuri? Maria vrea mereu sa fie simpla, si totusi mereu e dincolo de aceasta simplitate. Multumesc!

Mihai – mereu am sa fiu aici si acolo unde pot patrunde in universul celor care sunt deschisi spre dialog.

Am zis ca voi veni, dar nu m-am gandit la varianta de dedicatie, frumos ai intors tu versurile in prima strofa, iar versul: goala ca un copac in iarna privirea mea , are o frumusete deosebita, toata frumusetea se asterne in ochiul celui ce priveste, apoi: daca m-ai privi / s-ar topi toate iernile din sirul, e atata iubire dincolo de privire incat nici gerul ierni nu ar putea opri topirea albului asezat in inimii la rascurci. Versurile: daca m-ai atinge / nu doar iernile ci toti anii mei / atipiti in pauza dintre anotimpuri / ar ingadui cuvintelor sa ne alinte, sunt asa cum bine ai punctat ca un alint, dar daca m-ai atinge; cu inima, cu privirea, cu gandul, totul e ca intr-o iubire dincolo de cuvant. Nu caut simboluri acum , doar am vrut sa-ti arat ca versul tau este cu mult deasupra celui de la care ai pornit. Multumesc!

Anana- simbolul lasat de tine in subsolul acestui text merita sa stea cu adearat in pagina ta, ma bucur nespus ca acest textulet al meu te-ai inspirat. Eu consider comentariul tau – poezie, avand valoare poetica, ultima strofa e esentiala, am tentatia sa te cometez, dar astept sa vad poemul acesta asezat in pagina ta si voi veni acolo. Iti multumesc pentru faptul ca ai reusit sa patruzi atat de frumos aici la mine. Te mai astept!

Dorina Maria ma surprinde intoarcerea ta, cu adevarat te intereseaza anumite aspecte ale exprimarii, te intereseaza intr-un cuvant poezia. Eu iti multumesc si ma bucur mult ca te-ai aplecat si asupra altor scrieri, ar fi interesant sa pot fi analizata din anumite puncte, m-ar interesa fosrete mult unde ma aflu si daca tu ai spune ca sunt la inceput de drum si drumul este bun, ar fi minunat. Probabil ne mai despart si anumite criterii de apreciere, eu putin sentimentala, iar tu prea rationala, sper sa nu gresesc. Daca doresti sa mai discutam despre poezie si mai ales despre literatura in mod deosebit imi gasesti adresa la profil.

zvon

codrii inlauntrul lor
ascund florile de prun
dand libertate primaverii

Un zbor poate fi curmat inainte de a incepe, doar incercarea de zbor e lucrul cel mai important poate, ca tu doresti, dar din morive independente de tine acest lucru nu se mai intampla, nu e chiar atat de grav, poate cel mai important lucru este faptul ca ti l-ai dorit, ingerii iubesc cerul si stelele, noi poetii le iubim metaforic, asa cum fiecare mama isi iubeste zamislirea cu mult inainte de-a aduce pe lume acea viata, dar viata exista dincolo de timp, e doar o prelungirie a cerului spre pamant. Sunt atatea lucruri pe care nu le intelegem, sunt atatea lucruri care nu au explicatii, iubim si suferim, ne intrebam de ce, ca doar iubirea e bucurie, consider acest poem al tau ca un triunghi, ochiul lui Dumnezeu, poate din prea multa dragoste, poate...

Lucia – poezia e cea care poate exprima orice stare, depinde foarte mult și de cititor, de modul cum pătrunde dincolo de cuvinte, îți mulțumesc pentru darul de suflet, dar mai ales pentru semnul lăsat în cuvinte.

Ioane – Așa este, atunci când te știi căutat, parcă îți dorești totuși mai mult, da uneori e imposibil și atunci, îți rămâne doar visarea. Mă gândeam că nu mă vei recunoaște aș fi făcut un experiment, și sunt sigură că nu m-ai fi recunoscut, așa cum sunt aici. Mulțumesc pentru urare și mai ales pentru faptul că existi și ca ne-am cunoscut și pot avea încredere în cuvântul tău. Apoi știu sigur că m-ai atenționa atunci când nu ar fi bine, acesta este lucrul cel mai important.

Dorina - Expresiile de genul:a nins cu poeme,ochii tăi adânci,negura străină a somnului,lacrimile se preling printre cuvinte,tânguirea ce fierbe, anii prind aripi etc. ca ajung sa citez toata poezia, imi suna ca scrise de un elev incepator in ale poeziei. Ai dreptate, chiar dacă am trecut demult de perioada de a fi elev, nu-mi displace cuvântul începător, e chiar frumos să fii mereu la început, nu mai poți afla sfârșitul ( a fost doar o glumă). Poate tu ai dreptate, poemul acesta e plin de simplitate, poate de simplitatea metaforelor, nici nu știu cât le-am folosit, aici sunt alta decât mă știu cei care îmi cunosc scrierile, dar tu fiind un om al teatrului cred că ai simțul măsurii frumosului și poate ai vrut să găsești altceva, nu poți cataloga un om doar după un singur text. Nimic nu mă supără să știi, iau aminte la tot ce mi se spune, sper să mă mai citești și să revii la fel de obiectivă. Mulțumesc!

Cătălin – mă bucur că ai reușit să studiezi atât de mult din teoria literaturii încât să poți face analiză pe text, și ai găsit ceva bun în poezioara asta a mea, văd că i-ai făcut și o încadrare undeva în romantism, e posibil. Faptul că ultimul vers salvează poemul, iar îmi cade bine, și ce crezi că m-ar deranja dacă poemul acesta ar sta într-o carte să fie analizat de elevi ca tine? Nu! Ar fi chiar excelent. Te mai aștept.

Ioane- văd că tu ai început să fii și sentimental, știi tu bine anumite lucruri, și nu te voi contrazice în ce ai observat aici, cu toate că ești prea darnic la cuvinte, adică îmi spui lucruri pe care chiar eu personal le-aș contesta, dar totuși știu câtă experiență ai în mintea ta și încerc să cred. A fost o stare de neliniște, atunci când simți că nu mai ești nimeni, când totul în jur se năruie, iar de-am gândit și la moarte e că mereu în aceste momente gândim cu adevărat la ea și am face chiar o experiență să vedem ce se va întâmpla după, dar cine are curajul acesta până la urmă?

Erika - dincolo de cuvinte sunt multe lucruri care te fac uneori să deschizi ochii mari și să privești, să cuprinzi doar frumosul, frumosul acela ascunde și o parte de suferință, îmi place să mă retrag uneori la umbra unei cruci și să meditez asupra vieții. Mulțumesc pentru popasul făcut aici.
Sorine – tu îmi cunoști sufletul atât de bine încât nu pot încerca să te mint (dar eu nu mint niciodată!) mă refer la starea poetică, ai dat noi valețe textului, și oprirea lângă cruce îmi stă de multe ori ca un sprijin în drumurile mele, unele drumuri duc acolo unde vrem noi, altele ne duc ele pe noi. Și așa cum spui altă soluție nu există, decât acceptarea prezentului, viitorul cine îl poate ști… pe mine mă interesa foarte mult dacă acest text are sau nu suport literar și parcă, da.

După cum un articol nu poate sta la recomandate consider că totuși este important să apară pe prima pagina acest aricol, adica la vedere. Este cumva pe prima pagina, dar deja la articolele care... Este vorba despre un memru poezie.ro, nu mai este decat o zi pana la lansare, nu crediți că poate sta pe prima pagină? Imi cer scuzele de rigoare autoarei articolului și mai ales celui ce își lansează cartea, dar totuși e și acesta un moment important al poeziei.ro, nu? Tot un gând de bine!

de ieri am învățat variate graiuri
sub pleoapa visului
nu mai este decât zborul
învolburând gândul
a dorința
de a fi
doar tu

în realtitatea timpului
mă văd mai puțin femeie
închid vânturile
sfarm valurile
prinsă printre nebuni
dănțui în flăcări
aprind sfeșnice
în candelabre
de aur

când nu îmi erai
sentimentele dorințele
erau doar asteroizii unei inimi frânte

Nu acesta e scopul acestui text, e o stare pe care o aveam în mine, o stare pe care am așternut-o aici pe hârtie, de multe ori nu poți exprima tot ce simți decât vag, sau poate ceva ce doar crezi că simți, sunt drumuri pe care mergem zilnic, uneori trecem fără să observăm ce ne înconjoară, alteori… privim în gol și ne trezim visând, să avem totuși curajul să ne privim măcar oDată în oglindă…e poate o pagină de jurnal… și cum altfel să o pot exprima decât în felul acesta?

Trandafirule, cireașă, anemonă, părule, mărule!—uite așa intru în lumea mirifică a poeziei, când citesc versurile tale. Mereu mi se duce imaginea mai ales spre chipul tău, chip care dă versului o nouă frumusețe prin interpretare. E un joc al imaginației tale jucăușe. E aici un contrast între realitate și vis, care se îmbină într-o realitate apropiată. Un joc al ielelor, o finețe a exprimării cuvântului. Se simte în acest poem feminitatea, pentru care nu e suficient doar gândul …

Textul tău cu o deosibită nunață de nostalgie, acea nostalgie pe care trebuie s-o cauți dincolo de cuvinte, dincolo de gesturi, ceva sferic, care tinde mereu spre perfecțiune:

în spatele inimii se ascunde ultima-mi zi
ca un palisandru
sortit prematur risipirii

Versurile uneori prea scurte, doar de un cuvânt- scurt și cumprinzător, alternează cu altele de mai multe cuvinte, ceea ce frapează, cu ceea ce e de fapt în inima poetei și mai ales ce ar vrea să sublinieze:

levitând
ca pe un ultim sărut
robit primei lacrimi trupul meu își visează ultimul surâs

P.S. Tot plimbându-mă printre versurile tale mi-a mai rămas timp să reflectez dar altfel, ți le dăruiesc:

sortită înălțimilor albastre
ultima zi mi te căuta în liniștea serii

nimeni

doar
o floare
își împărțea noaptea
păsărilor negre

în zare conturul unei catedrale
la pragul altarului
frunze moarte

demult
bătuse
toaca