Maria Prochipiuc

atat de adolescentin, atat de siropos,… si a trebuit sa-mi injectez niste insulina, ca sa nu diabetez de tot. ….Am distruge lumea daca ne-am exprima in \"halul\" lumii tale. Sunt dur pentru ca meriti! ….Sunt poate meschin pentru ca < body>poezia< /body> ( este de fapt jurnal) … și de unde stii că nu sunt o dama dintr-un tablou rococo, atat de delicat si de \"dragut\". Ti –a trebuit mult pana să gasești un cuvânt DRAGUT!… Ingrozitor de adolescentin si repet dragut. - dacă te-a deranjat atât de mult încearcă sa te feresti fiindca , probabil dintr-o foame și sete nebuna dupa contemporan și postmodernism … ai dat in diabet, ai grija ca simtomele sunt și de oboseala fizică dar mai ales psihică… te rog stai la distanță de textele mele ca s-ar putea să mai dai și-n alta boală…
Eu sunt o ,,adolescenta’’ dar fără diabet… trecerea ta mi-a adus zambetul uitat undeva la marginea zăpezii... te mai astept , cumpăr eu insulina...

Iti mulțumec pentru cuvintele tale spuse : \"ar trebui mai intai sa respiram cu inima .\" Sa auzim numai de bine!

Geta, iți mulțumesc de trecere !Cuvintele tale au valoare pentru mine!

Elia, cred ca in pagini de jurnal iți descarci sufletul așa cum simți cu trăiri sau .. cu amintiri care \" dau pret existentei noastre\". Numai bine si tie!

Da, ai dreptate , sunt clișee, dar unele fac parte din mine, nu vreau sa zic trăiri, dar nu știu altfel cum… si nu mă deranjează nici analiza textului, nici critica din contra sunt bine venite…
Îți mulțumesc de trecere!

se auzea câte-un pleosc
la fiecare călcătură de-a ta
pe gânduri

Ce am eu oare, azi? Dar ce aveți voi oare, dupa ce-mi postasem textul, ți-am văzut mai jos sufletul bătând din aripi, albastre , pline de o lumină diafana și prelinse într-o îmbrățișare… și da , poți pregăti cina și poate fi de taină că în ea să ronțăi fericirea…
să pregătesc cina
nu neapărat de taină
în timp ce
îngerul se odihneste
în duminica lui
voi aprinde lumânări
voi pregăti desuul cel mai frumos:
sufletul meu
pe dedesubt

Versurile tale mi-au adus bucurie!

Mi-a plăcut mult de tot scrierea ta, am descoperit atata tristețe ( sau poate e doar tristețea sufletului meu)... Un gust amar s-a intins peste sufletul meu, si nu-mi venea sa cred ca a trecut viata asa de repede incat n-am apucat si eu sa iubesc pe cineva...
Realizări:
era vorba despre viitorul meu... pe care l-am sarit, de frica sa nu ma frig pe talpi...
eram cu ochii dezbrazcati de fericire, eram batran, atat de batran incat pielea zbarcita de pe pleoapele mele era atat de uscata ca fiecare lacrima pe care o plangeam era inghitita, nu apuca sa mearga mai departe pe obraji...
Si-am inceput sa urlu in soapta sa nu o deranjez cand ea cadea,…
am cazut pe trupul unui fir de iarba, si ca o gargarita a venit si m-a baut insetata de iubire.
E bine să postezi doar câte un text pe zi.

Bine ai venit!
Mult succes!

Nici nu m-am gândit la faptul că tu ai fi revoltat, dar citindu-ți versurile mi-ai facut trimitre spre el, puteam sa mă duc spre Voiculescu, știi foarte bine că V.Militaru a folosit ca inspiratie citate din Biblie ... ( daca ... am greșit cumva... te rog iartă ).

si I-am spus sa plece, ca noi ne suntem de ajuns,
de prea mult pamant nu mai putem suporta cerul,
de prea mult intuneric vom stinge Lumina,
de prea mult nimic ne multumim cu neantul,
de prea mult tine o sa raman doar eu si
de prea mult eu am sa ma incui in mine.
Pot spune că mi-a plăcut tot poemul tău, dar am ales doar partea aceasta unde e concentrat totul, îmi aduci aminte de poetul Vasile Militaru, iar drept comentariu iau versurile lui:
Iată cine-a pus pe Cain: piatra-n dreapta lui a strânge
Spre-a lovi cu ea pe Abel și-a vărsat frățescul sânge…
Încheiînd cu-acestea, Doamne, jur să-mi împlinesc cuvântul,
Pe măsură ce , de oameni, tu vei umple tot pământul!
Jur să lupt cu-ai mei alături, până-n ceasul cel de-apoi,
Să Te doborâm! ``, - și zis-au toți ai lui: ,,Jurăm și noi``:
Jur pe capetele noastre de zidiți nemuritori,
Ca-nfruntând a ta putere, - să ieșim biruitori``!
( Lucifer )

Eu îți spun totuși, bun venit pe poezie .ro!
Aici e un atelier de creație, așa că îți urez mult succes!

Sunt clipe ce mor tăcut
printre pagini de viață;
Aici la tine totuși, clipele nu mor , ci le descopăr printre florile de gheață, acolo unde găsesc răsaduri eterne, răsaduri în gând,
îți voi răpi grăbite surâsuri; fiindcă nu sunt decât un grăbit trecător și nu-mi doresc altceva decât, să mă rătăcesc pe drumuri-lumină.

Îți urez bun venit pe poezie.ro!

Dacă pentru tine această frântura de gănd exprimată în câteva cuvinte ți se pare minunată, mă bucur! Ce pot să spun e că ai venit cu o interpretare nouă, nu m-am gândit ... îți mulțumesc!

Bine ai venit și multă inspiratie!
Promițător :
de vreme ce pâinea poetului-i albă
dramul de geniu-nmulțit
mii vor veni sa soarbă
din vorbă
iar eu am mințit

Somn ușor, daca asta, îți este dorința!

mă legăn stins în căderea nopții- este stare înainte de somn, atunci când pleoapele duc bătălia cu somnul și visele te înfășoară peste luna liniștită ca un înger palid. Vise plăcute !

Daniel,

Nu întîmplătoare a fost această ,,campanie de aruncat voaluri de pe istorie’’, voi sunteți cei care m-ați provocat, dându-mi în dar, O FEMEIE de Peter Esterhazy. Până reușesc să descopăr femeia din carte , umblu printre filele istoriei …

E a doua încercare să te citesc, dar acum o fac cu adevărat, încep cu începutul, CÂND TE-AM VÃZUT… - încerc să-ți despic cuvintele pentru a le înțelege sensurile, pe când tu despici clipele pentru ale da rod în ,, lumi imateriale’’ , acolo unde E-O LINIȘTE... și sunt ,,ferestrele deschise’’ ca acea ,, vorbă pusă pe hârtie’’să-mi dea semne ,, că am atins o cotitură/ Când ți-am bătut, cu mâna grea, la ușă’’, apoi am auzit CHEMAREA TA…m-a ,, prins ca-ntr-o capcană ilicită/ Gata să plec, neștiind a mă preface,/ Când gestul tău mă prinde în ispită’’ a fost suficientă chemarea ... și am ajuns... ,,ÎN CALEA TA… ,, Ar trebui să plec și n-o pot face...’’ așezarea cuvintelor îmi dă o senzație de înălțare ,,Trec / clipe după / clipe-n așteptare;… Căci / e întipărit,…’’ ca , DE-ATUNCEA ... să ,,Alunecam, să nu se vadă /Că sunt pe urma ta pierdut. ’’ si merg ,, Tocând bucată cu bucată / Din ce-a rămas nestrăbătut.’’. CU FIECARE PAS… ,,Nimic n-a mai rămas s-aștepte’’ și mă gândesc ,, Cât a fost vis, cât veșnicie’’! În urcușul desoperirilor mele NU AM AVUT… ,,… pe nimeni să ne-adaste/De când ne știm prin vreme c-am trecut/ Rătăcitori pe drumurile vaste’’. Aproape toate poeziile tale sunt ,,Menite spre a fi un început’’, iar eu treceam și tu TRECEAI…pe unde ?… ,,prin gândul meu tăcut/… Pe-același drum bătătorit’’…nu erai numai tu, ci și CUVÂNTUL, cel ce-mi ,,… răcorește fruntea plină/De-atâtea gânduri…’’ și mă las atrasă în jocul ascuns pentru a găsi acea ,, banală rimă...’’ de unde, așa dintr-o dată MÃ DOAREEEEE!… și ,,Exasperat de neputință’’, CÂND TE RIDICI…simt, că se clatină totul sub mine ,, și dacă ăsta-i / semnul /ce te doare,/ primește-l ca și cum /ar fi un dar’’. Mă întreb DE CE NU VII ACUM… - aici mi-au plăcut toate versurile, dar pe ultimul mi-l iau mie ,, De ce nu vii acum când știu să vin?’’. E mult, e prea puțin, nu știu (voi continua la o lectură viitoare, bineînțeles dacă nu te deranjează) am ajuns în fața lacătului ,,…ce nu se mai descuie’’și mă întreb din nou : ,, Cum să te pierd, acum, când te-am găsit ?!’’

,,Si, vai...postasul nostru s-a ratacit...’’

M-ai prins printre rândurile tale, așa, ca pe o călătoare la început de drum, mi-am luat în desaga minții tot ce mi-a plăcut de aici de la tine și fac mecanic aceleași lucruri ,,...citesc scrisorile unui necunoscut ce parcă m-ar iubi cu iubirea ta...’’ și ce mi-a mai plăcut, e că ,,n-am știut să înțeleg vocea ochilor tăi...’’ încerc și varianta cu: ,, iubesc departele mai mult ca pe mine insămi...’’ nici eu ,, nu mai am lacrimi...de mult mă plang norii, vazduhul nu mă mai incape... si umbra mi s-a stins...” Aceasta imagine e superba ,, mă plâng norii’’- o imagine a unui sfarșit de ianuarie, dar cu petale argintii aducătoare de speranță, și , da... a sunat poștașul...

Bine ai venit pe poezie.ro!
Plin de sensuri ,, albastru\'\' tău ,îți urez mult succes!

Te contrazic dragule, iubirea de obicei se clădește în doi, atunci cănd numai unul iubește și totuși acceptă să stea lângă cel iubit, iubirea aceasta poartă alt nume( fac referire la articolul de față)…și pentru că mă întrebi de iubire, cred că există… și te poate prinde atunci când nu te aștepți… și mai cred ca cea din exil e cea mai dureroasă.
La întrebarea cu „calcatoare de juramant”… nu știu să răspund…