Poezie

Poem

3 min lectură·13 aprilie 2004

Mediu

Ai vrea
Să mă ucizi cu senzația toamnaticului târziu să mă pătrundă amarul
Bruma să-mi amorțească

Simțurile cu somnul lin al durerii
În oceanul luminii frunzele

Să-mi acopere sufletul cu moartea lor

Știu
Ai vrea să mă poți adăposti între vis și viață între lacrimi și petale de crin
Să-ți ascunzi frica sub amorțeala timpului sub stâncile sufocate

De verde
Să-mi arăți cât poți rezista suferinței în urletul îndurerat

al nopților

Dar nu poți
Þi s-au bătătorit tălpile de sărutul iernii când împreună ne-am rugat
Þi-a secat izvorul puterii și-al tăcerii la margini de apusuri
Doar clopotul bisericii la închiderea nopții șoptește dogit...

Nu mai ai cum să devii

Celălalt

Aș vrea
Să te mai aștept un vis

Viața începe cu un vis în doi
Trecutul și viitorul stau pitulați în zâmbetul ochilor privind aiurea
Aș vrea să țip s-aprind scânteia să lumineze în noapte

Pierdute speranțe

Să pot
Aș învăța sufletul cu rațiunea că iubirea învinge întotdeauna
Să te conving că steaua noastra nu se va stinge

Cu pustiul din tine

Dar nu pot
Să mai cred în adevărul din tine

Adevărul celuilalt este doar un pretext

Ai vrea
Știu
Dar nu poți

Am vrea
Știm

Doar la Dumnezeu toate sunt cu putință

(Prima varianta)

Ai vrea
Să mă ucizi cu senzația toamnei târzii să mă pătrundă amarul
Bruma să-mi amorțească simțurile cu somnul lin al durerii
În oceanul luminii frunzele să-mi acopere sufletul cu moartea lor

Știu
Ai vrea să mă poți adăposti între vis și viață între lacrimi și petale de crin
Să-ți ascunzi frica sub amorțeala timpului sub stâncile sufocate de verde
Să-mi arăți cât poți rezista suferinței în urletul îndurerat al nopților

Dar nu poți
Þi s-au bătătorit tălpile de sărutul iernii când împreună ne-am rugat
Þi-a secat izvorul puterii și-al tăcerii la margini de apusuri
Doar clopotul bisericii la închiderea nopții șoptește dogit...nu mai ai cum să devii celălalt

Aș vrea
Să te mai aștept un vis...viața începe cu un vis în doi
Trecutul și viitorul stau pitulați în zâmbetul ochilor privind aiurea
Aș vrea să țip s-aprind scânteia să lumineze în noapte speranțe pierdute

Să pot
Aș învăța sufletul cu rațiunea că iubirea învinge întotdeauna
Să te conving că steaua noastra nu se va stinge cu golul pustiului din tine

Dar nu pot
Să mai cred în adevărul din tine adevărul celuilalt este doar un pretext

Ai vrea
Știu
Dar nu poți

Aș vrea
Să pot
Dar nu pot

094798

Despre aceasta lucrare

Autor: Maria Prochipiuc
Tip: Poezie
Cuvinte: 406
Citire: 3 min
Versuri: 65
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

Maria Prochipiuc. “Poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/69897/poem

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Mădălina Maroga13 apr. 2004

Maria,
Ce mi-a placut mie cel mai mult:
\"as vrea
Să te mai aștept un vis...
iubirea învinge întotdeauna
Aș vrea
Să te conving că steaua noastra nu se va stinge cu golul pustiului din tine
Dar nu pot
Să mai cred în adevărul din tine adevărul celuilalt este doar un pretext\"

In alta ordine, am citit fiecare inceput de strofa si mi-a placut mult. Mi-a iesit ceva interesant.
\"Ai vrea
Știu
Dar nu poți
Aș vrea
Să pot
Dar nu pot
Ai vrea
Aș vrea\"
Da! dar...\"doar la Dumnezeu toate sunt cu putinta\".
Am citit cu placere gandurile tale de la Dumnezeu.
Numai bine!

Madim

Nicolae Tudor13 apr. 2004

Primești cu ...varianta?

Ai vrea
Să mă ucizi cu senzația toamnei târzii
frunzele să-mi acopere sufletul cu moartea lor
Să m- adăpostești între viață și vis
Si să-mi arăți cât poți rezista suferinței

Te mai aștept un vis pitulată în zâmbetul ochilor
și țip s-aprind scânteia speranțelor pierdute
golul pustiului din tine
steaua noastră
să nu stingă

Adrian Munteanu13 apr. 2004

Incerc sa inteleg de ce ai pus textul de mai sus la personale si nu la poezie. Deocamdata imi raspund singur : pentru ca tot ce atingi devine poezie. Apropos de final, iata inca o dovada a faptului ca pot sa spun ca poti.

Sorin Teodoriu13 apr. 2004

Nu vreau sa vorbesc despre lucruri deja spuse. Orice text al tau este o implinire, este asa cum trebuie sa fie, iar imaginatia incepe sa-mi joace feste, construieste imagini, vise, poezie.

\'Aș învăța sufletul cu rațiunea că iubirea învinge întotdeauna\' - o sa reusesti? Spune-mi daca ai reusit, sa-mi fie invatatura.
Multumiri,
st

truy6r✓14 apr. 2004

Optez pentru varianta lui Nicolae Tudor..surprinde esentele.

Ai exprimat sentimente deosebit de frumoase, Maria, insa ritmul zic eu ca sufera putin, e prea domol, cititorul asteapta un punct culminant si poate fi tentat sa renunte dupa citirea primelor strofe. Insa eu, sa stii, sunt o ctitoare rabdatoare si am citit cap-coada. :)

Maria Prochipiuc✓14 apr. 2004

Dragii mei,
Vizita voastră printre gândurile mele ma bucură!

Mădălina- se pare că faci parte din gândurile mele, dacă aceste rânduri nu ar fi ale mele aș spune din nou as vrea Să te mai aștept un vis... și da ... doar la Dumnezeu toate sunt cu putinta

Nicolae – primesc!
Nu mă pot opri să nu comentez varianta ta, chiar dacă frunzele în căderea lor îmi vor strivi sufletul, îmi place, dar știi de ce , fiindcă știu că fac parte din mine, și știi ce vreau să te rog,… sunt prea frumoase să stea la comentarii! Te mai aștept un vis pitulată în zâmbetul ochilor

Adrian - vorbești atat de frumos despre cuvintele mele, încât nu știu dacă să te cred sau nu… și da, încerc să pot nu am altă variantă. De ce la personale? Nici eu nu știu a fost ceva de moment.

Sorin – imaginația ta nu-ți joacă feste , tu ești unul dintre cei care construiesc tablouri de viață realități ale vieții cotidiene într-un mod cu totul deosebit. Referitor la: Aș învăța sufletul cu rațiunea că iubirea învinge întotdeauna dacă te iubești pe tine mai întai, vei reuși !

Dana – sunt de acord că Nicolae surprinde numai esențele, eu mai am mult și nici măcar nu știu dacă voi reuși cândva să ajung la acest nivel, întotdeauna variantele la textele mele mi-au plăcut mai mult. Imi pare rău așa sunt eu, sar de la un ritm alert la unul domol.

Nicolae Tudor14 apr. 2004

Gresesti Maria, varianta pe care ti-am propus-o a fost o sugestie pentru poezia ta, eu nu pot fi autorul ei, fiindca la fiecare cuvant ai muncit tu singura. Eu nu am facut decat sa elimin explicatiile « esentei », explicatii la care ar trebui sa ajunga cititorul. Ceea ce faci tu este munca cea mai grea, constructia dezvoltata a ideii, asa fac si eu. Apoi las o zi la « racit » si incep sa concentrez. Dupa o luna capata o forma finala. Marin Sorescu « uita » poeziile in sertar trei luni. Saitul insa ne obliga sa tinem pasul. Curios este ca ne-am trezit intr-un pas fortat si ne grabim sa aratam imediat ultimile ganduri
Apreciez la acest poem forma noua, mi se parea mai incitant ca ultimile doua strofe sa fie primele, sa dea tonul, sa impulsioneze. Daca nu esti atent nici nu-ti dai seama sa sunt primul vers din fiecare strofa.
Tu decizi daca sa-ti insusesti sau nu varianta.

Maria Prochipiuc✓15 apr. 2004

Nicolae , nu cred că am greșit, știi că tot timpul sunt sinceră , ce am spus am spus din suflet și mă bucur dacă cineva se inspiră din cuvintele mele , e chiar o mare bucurie. Mulțumesc pentru sfaturi, au vechime aceste cuvinte ale mele înșiruite și poate nu le postam, le mai citeam eu din când în când, dar a fost ca un strigăt fiindcă m-am simțit aiurea și dacă mai mult nu pot le voi retrage. Eu nu scriu ca să țin pasul cu cineva, scriu când simt ceva. Adică așa propui:
Ai vrea
Știu
Dar nu poți

Aș vrea
Să pot
Dar nu pot

Dacă nu te superi, atunci voi considera varaianta ta un dar pentru mine ! ?

Bogdan Gagu15 apr. 2004

Ai vrea
Știu
Dar nu poți

Aș vrea
Să pot
Dar nu pot

esenta e cea care conteaza cel mai mult... imi place...

inoni