Poezie
Era o dimineață albă de primăvară ambiguă
libertatea cuvântului
1 min lectură·
Mediu
mi-adun în palme zilele de când nu ne-am văzut
le așez de-a dreapta și de-a stânga inimii
apoi fiecare cuvânt și neașteptatele speranțe
te aștept devenind silabă în necuvinte
hai să ne jucăm pe arcul timpului
tu îmi vei picura roua ochilor pe buzele însetate de dor
eu da eu îți voi dărui sufletul înfășurat în eșarfa cea roșie
măcar așa să ne regăsim
eu stâncă tulburată de fiorul căutărilor tale
tu aproape real vei rosti dezlegarea la făgașul apelor
ne vom aduce aminte de noaptea nesfârșită cea dintâi
cu cântec la ferestre
doar tăcerea rămâne fidelă între noi
nici nu-ți închipui cîte motive aș avea pentru poezia aceasta
îți voi lua dreptul la singurătate
voi sădi în ea tulpini ce-și vor căuta sâmburele
te aștept să mă trezești în zori să zămislim în palme
întoarcerea la tine
hai măcar azi să ne iubim într-un decor de ceață
figuranți să ne fie doar iarba și florile rostogolite sub trupuri
de pe un mal pe altul
044.291
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Era o dimineață albă de primăvară ambiguă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/180597/era-o-dimineata-alba-de-primavara-ambiguaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPLiviu s-ar putea să ai dreptate, de fapt prima parte a poeziei o consider un preambul, un fel de amintire poate a timpurilor trecute sau cine știe... nu-mi place să spun prea multe. Versul pe care l-ai remarcat am fost în cumpănă cu el, dar se pare că e de bine că totuși l-am pus acolo- Multumesc!
0
NNDacă pentru tine e un preambul, pentru mine, nepriceput in ale poeziei, e un salt necesar al amintirii către cea dintâi noapte.
Puteți sădi tulpini in singurătate, Maria?
Puteți zămisli in palme intoarcerea la el?
Puteți, redescoprindu-vă unul pe celălalt, aflând cine sunteți.
In decorul acela de ceață e iubirea, ca taină.
Iarași n-am rezistat și... am ciripit si eu.
Puteți sădi tulpini in singurătate, Maria?
Puteți zămisli in palme intoarcerea la el?
Puteți, redescoprindu-vă unul pe celălalt, aflând cine sunteți.
In decorul acela de ceață e iubirea, ca taină.
Iarași n-am rezistat și... am ciripit si eu.
0
MPNicolae – mi-ai pus niște întrebări desigur deduse din poemul acesta, acel preambul se referea nu numai la cea dintâi noapte, ci e un preambul al poeziei dacă vrei.
1. Cel ce se condamnă la singurătate, rupe orice legătură cu realitatea, e o provocare de a sădi tulpini pentru a găsi fructul.(o formă de interpretare, să știi că eu în comentariile poeziei, așa cum bine a sesizat Liviu mint, îmi plac interpretările, de asta nu voi spune cu adevărat ce am gândit când am scris).
2. Da, în palme poți zămisli întoarcerea, tu știi cât de mult pot vorbi, știi câte își pot spune palmele?
Mă bucur că nu ai reușit să te abții e interesant să afli cum poate fi interpretat ce scrii tu… ei vezi pot recunoaște că nu întâmplător am folosit decorul cum bine ai sesizat cu ceață, acolo se poate ascunde misterul.
1. Cel ce se condamnă la singurătate, rupe orice legătură cu realitatea, e o provocare de a sădi tulpini pentru a găsi fructul.(o formă de interpretare, să știi că eu în comentariile poeziei, așa cum bine a sesizat Liviu mint, îmi plac interpretările, de asta nu voi spune cu adevărat ce am gândit când am scris).
2. Da, în palme poți zămisli întoarcerea, tu știi cât de mult pot vorbi, știi câte își pot spune palmele?
Mă bucur că nu ai reușit să te abții e interesant să afli cum poate fi interpretat ce scrii tu… ei vezi pot recunoaște că nu întâmplător am folosit decorul cum bine ai sesizat cu ceață, acolo se poate ascunde misterul.
0
\"voi sădi în ea tulpini ce-și vor căuta sâmburele\"