Poezie
Primește-mă ca pe o poezie încă nescrisă
am intrat deja în poem
1 min lectură·
Mediu
așează-mă-n poemul tău
cu ochii deschiși spre cercul multiplelor variante
și umple-ți inima cu ziua ce a trecut fulgerător peste tine
simți–vei gustul trupului strivit în desfătare
purtând numele tău
iubire Dumnezeu
eu
amintirile coboară în liniștea fumului ce zvonește
întoarcerea
clipa se repede hoinară
peste limba ceasornicului
oprind timpul cu capul așezat peste înserarea tâmplelor
pământescul acestei zile
poartă culoarea muzicii
mă las pictată de mâinile tale
de la sâni până la căderea genunchilor spulberând
rănile lacrimile ce zvâcnesc sub depărtare
spune-mi
m-ai închide în semnul întrebării
îmi vei ține umbra pe genunchi
printre cuvinte stând de veghe despicându-mi
harul cu mâinile pline de simțire?
sau
oboseala ochiului
își va prelungi degetele către coapse
să mă dezvlești până la straja nopții
ciutură?
024.500
0
lasa-te in dansul patimas al vantului
tu suflet de femeie
\"speranta intr-un maldar de umbra ?
nu, urasc vantul
si glasul lui de fiara imemorabila\"
ciutura ?
\"inima ciutura sparta
cui mai duci apa la poarta ?
da-mi ce mi-ai pastrat doar mie
da-mi un strop de apa vie\"
departe, visul prinde aripi
voi fi mereu cu tine in timpul ce se scurge
culege-ma rod
poate vei fi tu vantul cel de seara
ciutura
lucian