Poezie

Dinspre logosul făpturii

descântec în oglindă

2 min lectură·4 aprilie 2006

Mediu

poate că există clipa când chipul ți se răsfrânge în oglindă - era ieri

când celulele trag să moară încă din mugure spaima de a nu fi surprinse iubind

e timpul când scrisorile vin și pleacă uneori fără răspuns – vremi cărunte

prin sufletul ud cuvintele își înroșesc fața a roz neatins de surâs

e chipul acela pierdut printre cireșii în floare măsurând zădărnicia încremenită

e umbra părăsită prea des cu sfială și frică de soarele coborând spre ziua următoare

îmi despletesc gândurile – oglindă de-a curmezișul vreau o băutură

poate cu ceva arome de mosc să urc spre nemărginite ceruri

prin zidurile pustii timpul urcă săturat de povoara aceasta stingheră - viața

să mă întorci ca rodul sub brazdă printre undele despletind goliciuni cugetătoare

ninge uneori molatec peste sufletul agățat cuvânt puzderie de veninuri

e doar o noapte răstignită pentru bucuria zorilor ce o să vină

pe coarde de chitară cântec legănat de fecioare pe spinarea albastră a deșertăciunii

ca o dulce bunică întorc anii în culcușul de alge pe aceeași pagină crește o întrebare

unde e bunicul a plecat demult pe căile profunde – timp

îi surâde moartea pe chip

nu-și mai bea tacticos cafeaua întorcând foaie după foaie… cu gesturi senine

hai să ne așezăm în fața sobei și să-ți povestesc despre mine!

Ninge!

cele mai frumoase povești se spun iarna ca niște restituiri de amintire

hai spuneți voi cei care purtați timpul pe umerii cum se moare într-o undă aurie

în pâlpâiri albastre printre lungi gene ale norilor

cu hainele zdrențuite de mărăcini?

mă adun ca o legendă a veacului ce apune – sufletul tresare

buze nestrăbătute de călător

printre umbre rătăcite

mă stăpânește un necunoscut fior – mi-e dor

sub inima ta

023.097

Despre aceasta lucrare

Autor: Maria Prochipiuc
Tip: Poezie
Cuvinte: 287
Citire: 2 min
Versuri: 28
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Maria Prochipiuc. “Dinspre logosul făpturii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/175231/dinspre-logosul-fapturii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AS Adriana Marilena Stroilescu✓6 apr. 2006

Salut cuvântul și descântecul tău în oglindă, se pare că e oarecum o schimbare de stil sau doar mi se pare mie?!... Doar în aparență irespirabil, versurile se așează curgător, într-un ritm numai de ele știut dând naștere unor trăiri și imagini sugestive în care albul predomină, m-aș încumeta eu să spun, sugerând calm și armonios trecerea timpului, devenirea, indiferent de anii ce trec peste noi lăsându-ne semn la fereastră cu muguri ori flori, diminețile și serile își văd de grijile lor, de aceea mă gândesc să luăm fiecare zi în parte drept toată viața căci a trăi, nu înseamnă numai a respira ci în aceeași măsură a acționa făcând uz nu doar de simțuri ci de puterea și esența simțirilor purtându-ne visul cu noi pe acel drum care știm că ni se potrivește cel mai bine. Ca o poveste fără sfârșit litania ta în oglindă vine să lumineze cu tâlc primăvara în zilele care vor urma.

p.s. eu aș renunța la \"flăcări\", aș lăsa doar \"dinspre logosul făpturii\" dar tu faci cum crezi că e mai bine...

Respect,

Ama

MP Maria Prochipiuc✓11 apr. 2006

Adriana Marilena – cuvânt și descântec în oglindă sau poate doar în niște cioburi, fiindcă între timp cineva a mâzgâlit oglinda, dar nu contează, sufletul rămâne așa cum se prelinge aici în cuvânt, nu se murdărește, rămâne în stare de alb cu nuanțe de cer și poate cu refelxii de roșu, fiindcă mi se pare că e nevoie de jertfă…Te-ai oprit aici la mine și nu mă surprinde, fiindcă te citesc și eu uneori în versuri lungi și mă gândeam că nu voi putea scrie așa niciodată, mereu cuvintele îmi erau scurte, așezate unele după altele într-o ordine perfectă. Aici s-a produs o învălmășeală a cuvintelor, dacă tu spui că s-au așezat bine, atunci… Am făcut modificarea flăcărilor, îți mulțumesc!