Vom rătăci între da și... da

un ravas vulcanic, sincer, atat de sincer, in csre simt fibra moldovei, inmugurind, printr-o limba eminesciana... da o o o

o simfonie a nopții în toamna rece și pustie
de-ai fi tu eu

dar niciodată
tu

si da...

m-ai putea iubi
să-mplinești a visului menire
dar între noi nu poate fi decât
o toamnă
în raza curate-i poezii

Mulțumesc de popas, acum când cuvintele se lasă atât de greu scrise mi se pare că vorbesc o limbă pe care nu o mai înțeleg nici eu, dar dacă tu poetule ai simțit cum fibra cuvântului înmugurește înseamnă că eu încă exist și că poezia poate exista chiar dacă eu nu voi putea fi niciodată tu...o noapte liniștită!

Finalul,
\"ai putea
să fi un da din da
un cântec cu fior de tinerețe
senin pe cerul dimineții
o simfonie a nopții în toamna rece și pustie
de-ai fi tu eu

dar niciodată
tu\" - mi-a plăcut, este puternic, sugestiv, rotund... Corpul textului se construiește pe acel conduțional-optativ din primul vers al fiecărei strofe, urmat de conj. \"dar\" care sugerează neîmplinirea, lipsa, acea dorință ce ar fi putut, dar... :)
Nu înțeleg versul ăsta - \"în raza curate-i poezii\", sau e o greșeală la curatei... Cu plăcerea lecturii,
alex

Da Alex, referitor la acel vers, am revenit asupra lui, poate fi o greșeală, dar acum depinde din ce unghi vrei să privești eu l-am gândit altfel acel curat, oricum am schimba, sper, că acum are altă semnificație. Acel rotund al citirii în care ai așezat cuvintele mele au o mare importanță. Intuiția ta e de fiecare dată la subiect pentru că te apleci asupra cuvântului și vrei să-i afli toate ascunzișurile. Mulțumesc!