Constantin T. Ciubotaru - un visător de mai bine, de mai frumos

Cunoscut din presa teleormăreană și centrală, Constantin T. Ciubotaru s-a afirmat în timp ca dramaturg și prozator cu un real simț al actualității. Profesorul celor câteva zeci de generații de elevi roșioieni, se dovedește productiv, detașat de ideea de celebritate, de complexul care bântuie pe unii, scriind constant și publicând carte după carte, ce-i consolidează numele literar și ne întăresc convingerea că nu face degeaba umbră pământului. Acest bucovinean, rudă apropiată cu Eusebiu Camilar, transplantat în sudul țării, se dovedește a fi un om plin de umor și bunăvoință, generos și cald, prieten devotat și înțelegător al celor omenești, plin de emoții în fața paginii albe, pe care se transcrie cu responsabilitate și fermă atitudine morală. Sunt câteva aspecte ce-i asigură succes și-i vor lărgi sigur aria de cititori. Avem în față un autor productiv, interesat intens de calitatea scrisului. Autorul a avut ingenioasa idée să alcătuiască un manual opțional din perlele elevilor săi! Căci și elevii comit perle în scris și-n vorbit, nu numai parlamentarii sau alte persoane publice care au fost și ei cândva elevi… Perlele de față, câte vor fi recunoscute au un caracter anonim, adică autorii lor se cunosc, se recunosc în intimitate, dar dintr-o modestie foarte bine înțeleasă vor să rămână anonimi. Clar, nu? Singurul merit al autorului este glosarea, perlarea și selecția materialului adunat pe parcursul a peste trei decenii. Tot ce a adunat Constantin Ciubotaru în aceasta carte arată cât har pedagogic trebuie să ai, dar mai ales cât umor, ca să îndrepți greșelile limbii și în același timp să le culegi șă să le aduni într-o carte! Autorul are meritul nu numai de scriptor al unor perle emise de adolescenți, ci și acela de a recondiționa sau redimensiona unele expresii lustruindu-le cu migală până la statutul de sintagme originale, generând pe alocuri cascade de râs. Voi reda în continuare, selectiv, fragmente din carte, așa cum autorul le-a organizat sub formă de capitole. Folclor - Miorița Comentarii: Se zice că cei trei ciobani s- au întâlnit la Cotul Vrancei, dar nu se știe précis. Miorița este o oaie foarte miloasă și care putea vorbi. Ciobanul era îndrăgostit de această fată, deși era cam bolnăvioară și mofturoasă. Miorița este o baladă din folclorul popular. Ciobanul moldovean a fost executat, până la urmă, de autoritățile locale. Literatura pașoptistă - Zburătorul Este și un pastel: fumul iese pe unde intră Zburătorul și pisica stă pe sobă. Heliade este considerat părintele Zburătorului. Zburătorul vine numai la fete mari, chinuindu-le. El are coada în spate, punctată cu pietre neschimbate. Florica s-a dus cu prietena sa Brândușa la Zburător, de care nu se mai putea vindeca. Pentru această ființă are sentimente inferioare, care la un moment dat încep să-ți placă. Brațele îi fumegau de dragoste, ea nu mai aude și nu mai vede nici un glas de câine, căci zburătorul țuști, pe coșul Floricăi, ca s-o chinuie. Florica simte că moare de la sine, dar se trezește cu un gând în frunte… Zburătorul face lipitură: Băiatul este blond, are nasul ca vai de el, dar noi știm ce semnifică aceasta! Fata simte alternativ curentul cald și obrazul rece, apoi Florica intră în călduri. Poezia e divizată de balaurul cu pielea de aur. Fata o mulge feciorelnic pe vițică în sunet de tremol. În trecut civilizația era înapoiată. Fetele nu-și puteau justifica dragostea mamelor lor, ca să aibă motiv pentru copii nelegitimi, de aceea dădeau vina pe zburător… Zburătorul avea trupul tras ca prin inel, căci gras fiind, n-ar fi plăcut tuturor fetelor și nici n-ar fi încăput pe coșul lor. Invazia misterioasă a dragostei a dat naștere la credința în zburător, cel care zbârnește dragostea. Durerile fetelor îndrăgostite nimeni nu le poate trăi! Zburătorul, fiind singur, e de mirare cum a făcut și mai face față la atâtea fete mari! Spaimele iscate din dragoste rămân totuși în întuneric, deși se încearcă a se lumina prin baladele făcute fără iscălitura celor care le-au scris pe cale orală. Florica este protagonista Zburătorului. Ea merge cu vițica personală la păscut. Între timp vaca – mamă paște iarbă cu suratele ei și mugeau multe impresii despre acel Zburător, apoi Brândușa bătrână își cheamă vițica să sugă și toate se petrec în aceeași zi, iar fata ședea pe prispă și visa, ea știa la ce. Mari clasici – Mihai Eminescu – Pe lângă plopii fără soț El era supărat că ea n-a apărut printre gratii și nu a apărut acolo pentru că așa sunt femeile, cu motiv. Deci poetul strică. Degeaba țipă la geamul iubitei sale. Afara e o natură cu păsărele. Borta cerului era senină, codru îi răspundea cu versuri, copacii încep a se dezbrăca de frunze, natura este descrisă pe un ton vesel, cadrul e betegit, satul înmormântat doarme, fetele inculte cred în superstiții neadevărate așa cum reiese din versurile: Pe lângă plopii fără soț Stăteam acasă și priveam Cum luna trece printre ram, Și eu la tine mă gândeam. Ion Luca Caragiale – Primul miștocar național A fost cel mai mare pe care l-a avut poporul nostru. O scrisoare, de fapt o fițuică, devine personal ( personaj ) omenesc. Lui Caragiale i-a plăcut să scrie scrisori, pe care le pierdea și pe care le găsea la dușmanii politici. De aici se vede că exploatarea înaintează în piesă. Alegătorii erau legață la ochi și duși de nas de politicienii turmentați ca Cațavencu, care a arestat poliția falsificată a orașului. Personaje: Lică Aventurianu, Zaharica Trancanache, Brânzescu, Ticătescu, Cetățeanu Turnător, Turcmentat, scrofulescu, polițai etc. Ponderea personajelor feminine n-a fost încă studiată. Zoe, un personaj feminin, care nu are drepturi masculine și nici politice, conduce de fapt toată mascarada alegerilor. Ea face legătura cu perfectul. Zoe simțea impulsuri impure care-i hrănesc afecțiunea pentru consortul personal. Se știe că nu a avut nimic cu cetățeanul T., pe care nu-l putea introduce în acțiune, deși autorul o face nejustificat. Acest cetățean, Tipul, este în afara celorlalte personaje, deși are o poză bună în piesă. Zoe, consoarta familiei, își pierde onoarea în piesă, dar nu-i nimic, în final se cântă.Tipătescu vine de la tipa-tipa. Cațavencu de la cața-cața. Gagamița de la gaga-ga-ga...a trage clapa. Nae Cațavencu e adeptul orașului. Avea o fabrică de ziare: <>bRăspunde, Carpate!. El citește scrisoarea tare, cu gând să-și facă omul traba. Troncanache, polițai șef al orașului și al lui Pristandamda, ciupea, trăgea cu condeiul de ici de colea, de unde apuca și el, subalternul i-o lua înainte fluirând steagul marii sale familii. Ca-avencu avea un papagal ortopedic. Dandanache răstoarnă acțiunea piesei cu fundul în sus. Numărul prostiilor spuse de Gagamiță este mai mare decât farfuridi și mai mic decât al adevărurilor. Cei doi gemeni politici semnează o scrisoare anodină. Trahanache are un autoturism : Ai puțintică răbdare! Pentru Cetățeanul Turmentat dreptatea este o vorbă de șpriț. Agamiță candidează la preșidenția țării, pentru că se consideră că era considerat foarte deștept. Era de o incultură grasă. Trahanache îl prinde pe Nae că se dă la polița-iul cu care scoate cinci mii de galbeni – poli în stare de fals și declară legătura nevestei o plastografie curată. Cațavencu face afaceri de incultură din lipsă de politică. Farfuridi și Brazoescu au nume bulinare. Agamiță bocea cuvintele. Joițica și Veta sunt feminine pentru că se aseamănă pe undeva și n-au făcut pensionalul de preparate culinare. Cațavencu a făcut prima constituție locală. Ea a fost tipărită în Vocea patriotului raționale. Tatavencu, inervat de prostia celor doi germeni politici, îi trimite la regiunea de partid să lămurească trădarea anonimă. Prin Gagamiță, Caragiale a demascat falsa ierarhie a celei mai înalte societăți Ciclopedice contemporane. George Bacovia – poetul care a trăit anonim și a murit sub pseudonim Poetul folosește frecvent elementele lexicale în operă. a scris poezii datorită nervilor, dar ele se oxidează. Tematica: Vara orașul e poluat de cadvre descompuse. Acest anotimp mai este plin de miasme parfumate, deși vara este un anotimp neînsuflețit, funegru. Bolnavii trăiesc o viață plină de desfrâu. Plumb: Pus în situația de a fi mort este descrisă clipa, sau mai bine să zicem momentele în care viețuitoarele mici de pământ: viermii, microorganismele pătrund prin cavoul de plumb sudat ermetic și, datorită altor macroorganisme, care de asemenea ajung în cavou și apoi în tronul de plumb al poetului, are loc descompunerea organismului. Este descrisă viața înapoiată a oamenilor din trecut. În sicriul său poetul e singur.. Liviu Rebreanu – Romancier voalat Ion întreține relații cu învățătorul și alți functionari pentru a scăpa de sărăcie. Prin talentul său, autorul a reușit să stabilească relații intime între Ion și Florica. Ion este unul dintre țăranii care se ocupă cu agricultura. Ion o stimulează aluziv pe Ana pe cuptor și aceasta va rămâne gravidă cu Petrișor. Între Ion și Vasile Baciu n-au fost raporturi propriu-zise, că mai degrabă încercări de încăierare pe tema burții mari pe care o căpătase Ana. Fără palpitații se știe că Ion își găsește dragostea în cea de-a doua parte a romanului. După ce constată că e redusă, Ana mai constată și că dragostea se plătește și se sinucide cu o funie. Păcătuind cei doi, Florica rămâne grea. Ion se îndreaptă spre Florica asemena unei reptile, deci este suferind de maladie. Și Vasile Baciu poftea la Florica, așa era de frumoasă. Despre poeți și poezie Tudor Arghezi A recunoscut că este fiu de țăran și oltean, așa cum reiese din versurile: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite M-am născut eu, și cartea Cuvinte potrivite. Poezia anilor șaizeci – Care au debutat după ce au învățat să mintă partidul Comunist! Mihai Beniuc Mărul de lăngă drum este simbolul copacului socialist și patriotic, care se hrănește cu sucul țării. Poetul e ca mărul născut în totalitatea libertăților comuniste, adică fără gard și răspundere. Este singurul poet comunist care are curajul de a recunoaște partinic că iubește fecioarele care au mere roșii. Elevii în ipostaza de critici literari Al. Lăpușneanul e considerat de Călinescu unul dintre cei mai buni scriitori români în viață. În discursul de al doilea domnie el a folosit expresii populare cu obiecte: << Norodul face din țânțar armăsar >>! Măria lui le-a întors spatele, după ce le-a răspuns scânteios ca un fulger cu vorbele știute: << Dacă voi nu mă iubiți și voi merge fără voi, nu-i totul pierdut >>. Otilia este o erecție artistică originală, strict călinesciană. Autorul a mărturisit că: Otilia este eroina mea lirică, partea mea de feminitate rămasă de pe când eram androgen și s-a nimerit ca despicătura de feminitate să fie mai mare la el ca la alți bărbați.! Refuzată de Felix, deși avea cap de fată mare cu bucle și Otilia, disperată s-a aruncat în prăpastia căsătoriei. Felix a continuat s-o iubească, dar s-a resemnat să studieze și din această cauză a rămas impotent. Ceva ciudat s-a întâmplat și cu Otilia, care tocmai fiindcă a refuzat să mai studieze s-a constatat că a rămas și ea sterilă. A auzit, din America de Sud că există un medic celebru la Paris care o poate vindeca. Acesta era chiar Felix, ajuns doctor faimos, cu cabinet particular. Când îl vede pe Felix simte că inima e gata să-i spargă pieptul, dar și-o ia în dinți și-i cere mâna pentru o noapte. El acceptă și din vorbă în vorbă, după ce au mai cinstit și câteva pahare de șampanie franceză Otilia îi mărturisește că atunci când a fost el și i-a stricat tiparul original a rămas gravidă din greșeală, dar n-a vrut să-i spună și copilul a rămas la Pascalopol. Dar și Felix îi mărturisește că a fost căsătorit cu o soție de parlamentar, senator P.D. cu care a avut un băiat, că a divorțat pentru că soția a aflat de la Aglaie de relația lui cu Otilia și s-a cuplat cu americanul cel surd, soțul Otiliei. Au mai constatat că cei doi copii s-au întâlnit prin intermediul lui Stănică Rațiu, devenit Rațio, care-i șantaja pe fiecare. Numai Pascalopol, ajuns avocat al poporului i-ar putea ajuta să descurce lucrurile. Portrete, Personalități Ștefan cel Mare avea capul rotund, buze vinete, un cal năzdrăvan, fără conflicte intime agonizante, mobilizat la pat cu o rană la membrul stâng, moare șchiop, dar în glorie. A avut nouă neveste originale, de restul nu se scrie. Mort, a fost urmat de tot poporul Moldovei pe drumul neființei, fapt pentru care va fi sfințit. Smaranda Creangă era o femeie din popor, mamă eroină ar fi trebuit să fie pentru că l-a făcut pe Crenguță Ion. Era lipsită de neologisme, cu fața urâtă, părul nelăut, cu catrință săltată până la brâu, când făcea plăcinte, ciufută cu bărbatul, când acesta mai trăgea soroveții pe sub mustăți și-i șurubuia pe cei mici care nu voiau să adoarmă, când venea acasă bărbatu-său cu chef de… Lumi fantastice În bucata Lacustra este vorba despre o peștioacă pe nume Lostrița, care i-a făcut cu ochiul de pește unui flăcău, s-a despuiat în apă și i s-a aruncat în brațe, l-a îmbolnăvit încât s-a dus la Solomonaru să-i facă o scoică de lemn în locul socotelii afectate de boală, deci inoperantă. Pe semne că nici peștoaica n-avea chestia așa cum o știm noi. Apoi a dat-o pe apă și i-a venit o scoică autentică, pe care a botezat-o Lena, dar maică-sa, vrăjitoarea a refăcut-o pește și Ali Manu s-a aruncat în mediul hidraulic după fericirea gustată și luată de apă prin pește. Teoria literaturii: O teorie despre cuvinte Stilul: este posibilitatea de a se exprima cu privirea unui om. De la cunoscuta afirmație: Fiecare om are stilul său – s-a ajuns la : Fiecare om are instrumentul său și se folosește de el la șters. Muzicalitatea: este calitatea stilului prin care ne dăm seama când ascultăm o muzică. Propietățile stilului: sunt de mai multe feluri: individuale, de stat și cooperativiste și meșteșugărești. O altă trăsătură a stilului este Dialogul, care cuprinde două ramuri: monologul, adică arta de a vorbi de unul singur și biologul dacă-s două persoane, și care vorbesc animălește. Elemente de versificație folosite de Eminescu: - Terțeta = numele strofei cu trei versuri. - Discheta = strofa de două versuri. - Placheta = mai multe strofe, care pot forma eventual un volum, fiind cuplate în creații numite poezii. O latură virgină, deplorată de Creangă, este UMORUL ANIMALIER: - Cocoșul este moșneagul nesatisfăcut de babă. - Capra, văduva tânără, care ridică coada și la lup, căci nu-și poate uita năravul. - Lupul poate fi considerat pedofil, se dă la iezi și-i trimis simbolic în iad, adică pe jăratic. - Ursul își face siesta după salata cu somnoroase. - Cerbul, efeminat, are pietre nestemate și sub coadă. - Pupăza are păsărică de pasăre. - Unii cai devin mâțe leșinate, deși vorbesc românește. - Umoristic este faptul că nici o javră de câine nu apare în opera lui Creangă. Oare de ce?