Maria Gold

mi-a fost rău pentru multă vreme pentru că mă ghiftuiam cu otravă ieftină pe care-o luam din același loc de unde obișnuiam același stand raftul cu datorie și libertate cînd se fac

nicio fotografie nu mi se mai potrivește niciun cuvînt nu mai spune ce vrea el am înmulțit pe Doi pînă a crăpat pînă a curs tot sîngele din el apoi l-am lăsat să meargă la drum să se vindece

Cîteva zile am așteptat cu scrisoarea lui Alex în mîini, pe noptieră sau în poșetă. Nu mă puteam despărți de ea. O duceam cu mine peste tot, la bucătărie, la baie, la cumpărături. Îmi scrisese

noi nu iubim bărbații pe care-i vede toată lumea noi ne iubim barbații pe care nu-i cunoaște nimeni tu s-ar putea să vezi pe altul în același trup eu nu și de aceea-ți scriu să-ți mai aduc

sinceritatea ta cremă de față o altă iluzie

lipește-ți palmele una de alta închide ochii taci pînă se face liniște e singurul lucru care-ți rămîne atunci cînd pierzi tot cînd ești pe ultima sută atunci cînd nu mai are importanță

Dumnezeu și-a coborît mîna și mi-a pus-o pe frunte cînd stăteam la poartă cu mîna întinsă cu mîna întinsă cu mîna întinsă e timpul tău femeie a venit vremea să-ți crească părul pînă la

Intuiția este al șaselea simț care se desprinde de noi și circulă liber în timp și spațiu. Sentimentul acela de deja vu’ nu se datorează vreunei forme înalte de inteligență sau acumulării de

acestea sunt poruncile mele să nu-ți acoperi fața cu culori și să nu pui pe tine haine făcute să te transforme în jucăria niciunui bărbat aceasta este opinia mea despre modă anna

desigur că ne punem jos la picioarele voastre cu toate mătăsurile ce le ducem pe noi spălâdu-vă picioarele cu toate ploile ceasului desigur că ne-am deprins să scotocim în buzunarul cel mai adânc

(mess: -cred că vorbești mai mult despre două feluri de actrițe: cele de teatru și cele de cinema și nu vorbești de actrițele de apartament vilă sau garsonieră cu atît mai mult despre cele de

aștepta să-i crească pletele spre cer să se trasforme viguroase-n ramuri cu fructe sîmburele se ruga apei soarele venea pe furiș pămîntul cu hohot uriaș îi răspundea cu legile

s-a făcut liniște din cînd în cînd întorc capul să număr cîte umbre mai am dacă-l întorc repede simt cum una din ele se ascunde mereu -de cine te ascunzi, umbră? care din tine ești? e bine că

parcă am fi într-o perpetuă comedie eu plâng tu plângi el ea plânge ce este dramatic este că toți scriem ne scriem își scriu dansăm ne jucăm de-a șoarecele și pisica și ne ținem unii pe

mi-am scrijelit pielea în fiecare zi pînă cînd rănile au început să semene cu gîndurile mele

lecția este o învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări femeile își înșeală bărbații doar atunci cînd întîmplarea a lipsit sau a venit timpul ei uneori bărbații stau drept

mi-am învelit degetele în pansamente ca să-ți pot scrie despre ultima frontieră miracolul se apropie cercul de fier care mă cuprinde s-a rupt n-aș fi femeia aceea dacă n-aș plînge dacă