Maria Gold

Ioana eu îți mulțumesc pentru semnul tău de aici și eu mă bucur că ai venit cu o completare mai mult decît inspirată. Tu ești o maestră a esențelor!

Andrei, îți multumesc pentru semn și mă bucur că îți place stilul meu, cred că rămîne simplu și eu rămîn simplă, nu mă feresc de experiențele trecutului ci mă folosesc de ele ca de niște prietene ca să-mi mobilez mai bine interiorul sufletesc de azi. Așa cum bine ai intuit din cuvintele mele.

Emil apreciez sublinierile tale, am zîmbit la cuvîtul “tandru” pentru că așa am dorit să fie, și uite că tu chiar îmi spui asta. Lucidă, sper. Îți mulțumesc pentru semn.

nu te cunosc dar am inceput sa citesc ce scrii.
odata, mai demult, mi-ai lasat un comentariu la o poezie pe care imediat am sters-o.
mi se facuse rusine. as putea sa gasesc scuza oii ratacite. acum zimbesc pentru ca stiu ca dumnezeu iti trimite mesaje prin cei din jurul tau. tu esti unul dintre mesagerii lui. si nu pot decit sa multumesc.

Ma bucura foarte mult aceasta carte, o asteptam, pentru ca Loredana mi-a daruit de multe ori o scriitura pe gustul meu. Abia astept sa pun mina pe ea si sa vad ce secrete ascunde.

Ca minte luminată ce ești ai gîndit să ștergi prima afirmație pe care am scris-o aici, atunci te întreb ce rost mai are să lași pe a doua care este continuarea dialogului?

Pe de altă parte, scuze, Florin Otrocol, dar doresc să-ți acord un premiu pentru eleganța și rafinamentul de care dai dovadă în dialoguri. Chiar dacă este doar în cuvinte, felicitări!

Bună dimineața, Florin!
Sunt unsprezece ore diferență de fus orar.
Din fericire zîmbetul meu este de fericire, sau mai bine zis un fel de pace.
Și tot din fericire In God We Trust. Eu și soțul meu.
Restul nu ni se potrivește.

Nativii de aici zîmbesc cu umilință. Am învățat și eu.
Ei nu au sindromul puterii, nici nu-l caută. Un exemplu, acum că știu de la sursă: nativii , majoritatea se ocupă cu pescuitul și vînătoarea. Pescuiesc și vînd fabricilor de conserve (care plătesc foarte puțin pentru munca lor), doar atîta cît să supraviețuiască pînă în anul următor. Niciodată nu fac mai mulți bani, mai multe alimente decît știu ei că vor consuma cu familia pentru un an. Cei cu sindromul puterii, le spun leneși. Dar dacă te uiți cu mintea deschisă, calitatea vieții lor este la cele mai înalte cote. Nu au nici un stres, au grijă unii de alții cum n-am mai văzut la nici un popor, sau cultură, mai ales tinerii de părinții lor. Sunt fericiți și trăiesc în prezent. Mă bucur că viața m-a trimis aici să am experiența conviețuirii cu ei. Nu spun aici mai mult pentru că scriu mai mult, adun.
Și nu, nu mi-am uitat rădăcinile, însă nu mi-e dor de România; mi-este dor de oamenii pe care îi iubesc acolo.

respect parerea ta , Mircea cel mai matematician poet pe care il cunosc,
ca e bine sa le lasi sa te aleaga, io zic acum cu mintea mea cea mai de pe urma, aceea de mama, mama, si iar mama, ca prioritatile ni le alegem singuri dupa ce o vreme am stat in bataia ploii cautind in noroi ochiul dracului.
numai departarea de lumea lumilor , departarea cu adevarat, te duce usor dar sigur spre esente, pe care acum le caut

nu-mi vine sa cred dar vad si cred desi as vrea sa nu vad
si asa este din pacate asa este asa este asa este
si copilul acela striga de fapt in disperarea lui: nu ma omoriti, nu ma omoriti dar cui sa-i pese, e doar un ac cu otrava prin care Marii si Domnii au dat mina la producerea Babanului Profit.

Nicolae Diaconescu, esti un om al Planetei, iti multumesc ca iti pasa si scrii despre asta. Scrie mai mult, noi vom citi si promitem ca vom scrie si noi, intru ajutorul tau.

Ioana, Andrei si Roxana, multumesc pentru comentarii, regret ca intru atit de tirziu si raspund, dar umblu mult inafara lumii conectate.

Privesc cu jind la o blondină
Având un trup superb, goluț,
Ce-ți face pielea de găină
Și-ți face ouăle… de struț.

(Sorin Olariu)


Văzui cum blonda, una două
Se repezi la Sorinel-
Nu ca să-l caute de ouă;
Să-l pipăie la portofel.

Parcă te văd, Siliștene, alergînd în cele patru colțuri fără odihnă, cu emoție așa ca pe holurile maternității, căci iată un nou volum în care ai strîns cuvinte de unii înțelese, de alții nu.
Scriitorul mai departe cu un pas mare în drumul său!
Felicitări!

Ben și Maria

Grup de elită, zic, se poate
Dar simplu, fără alte chestii
Ce le întrece-aici pe toate
Este frumoasa între bestii!

Felicitări Norică! Felicitări Diviza! Felicitări Loredana!
Cum n-aș fi mers și eu dacă eram în țară!

Mă bucur să mai aud de la tine. Sau de tine. Mulțumesc de încurajări. Dacă aș fi știut ce-mi pregătește poate l-aș fi crescut altfel, sau poate nu...

Și da, am ajuns pentru o perioadă scurtă și la capătul lumii, aici unde în curînd nu se mai face noapte. (mai precis Iunie va fi zi 24 de ore)

Mulțumesc , Teodor pentru aprecierile tale. Și e vorba de viață, da, nu de scris.

Anca, mulțumesc, din păcate a semnat un contract pe patru ani. I-au promis glorie și bani. Lucruri pe care eu nu i le-am putut promite. Eu i-am putut oferi doar iubirea mea de mamă. Și sfaturi care i-au trecut pe lîngă ureche. Mi-a zis că vrea să facă parte din ceva mai mare decît el. Ce nu a înțeles acum, va înțelege cînd se întoarce, sau pe măsură ce trec acești patru ani.
Pentru că eu sper și-mi rămîne doar să sper și să mă rog că se va întoarce întreg la minte și la trup și fără să omoare (pe oricine ar fi) dușmanul. Dușmanul, adică niște copii ca și el.

Poate ar fi trebuit să scriu dracu’ dar tot aia e.
Războiul nu este al nostru și băiatul meu se aventurează, crezînd că este invincibil, (are 18 ce să zic, așa am fost și eu) pentru o cauză care nu este a noastră, nu este a lui și nici nu va fi vreodată.
Loredana, nu am plecat, sunt aici cu voi chiar dacă mă uit pe fereastră și ninge și mîinile mele mîngîe frunți și șterg nasuri. Beau cîte un ceai cu voi și un ochi îmi rîde pentru puișorul ce-l țin la piept , alt ochi îmi plînge pentru cel ce de cîteva zile a ales să devină soldat.

Felicitari unui scriitor pe care l-am admirat si apreciat de cind l-am descoperit!!!

Liviu, mutumesc pentru invatatura. In timpul de azi nu mai scriu ca nu am degete, dar se pare ca nici inspirata nu-s. Poate Alaska sa schimbe lucrurile din martie cind vom fi acolo. De mers in salbaticie o sa mergem, sper sa prind imagini bune, nu promit ursi sau ciini, doar peste din belsugul de acolo.

Apreciez eleganta ta, Cornel, cu adevarat ma indrept spre o noua destinatie in curind, Ancorage, Alaska.

un poem de exceptie, fiecare cuvint in vocea Silviei Caloianu este asezat aici insingerat chiar daca
\"
în lume va fi frumos și liniște sau altfel
ca mai înainte
ca mai înainte\"

schimbat

Un articol bine scris pe care toți adolescenții ar trebui să-l citească, dar nu numai ei. O poveste de succes, despre succes adevărat. În care viețile a milioane de de oameni s-au pentru că tu ai trăit. Pentru că tu ți-ai urmărit cu pasiune visul. Și procesul continuă fără semne de a se opri.