Maria Gold

“Maria, tot e bine că nu te-ai ales cu plânsu\'...și cu banii luați! Ia vezi tu ce zice Norică mai jos! Poate punem de-un proces.”


Vai de mine, sunt prezentă!

Mare e procesul, mare
(Avocata este dură)
Ca și cap de acuzare:
I-ai strâmbat un pic de gură.


Un proces avem subit
Te acuză c-ai greșit?
Mă ai avocat pe mine;
O să aibă de plătit.

Îndrăznește să arate
Să acuze și să dreagă,
Face asta-n versuri frate
Cu proces o să se-aleagă!

Martori îi avem pe Fane
Și Popescu. Găsim ița
Poate c-o să-i zicem: Dane
Știm de tine și Marița.

Scoatem banii de la el
Chiar de nu-i adevărat
Nu te teme Florinel,
Că procesu-i câștigat!

Nu stiu cum am sters din greseala mailul si nu mai am adresa. Voiam sa raspund cu o urare, Niculae, iti doresc sa ai parte de sarbatori fericite alaturi de familie.

Am zâmbit tot drumul. Bine scris, cu talent m-ai făcut să-ți dau dreptate. Am pățit aproape la fel. Dar măi, să fie, asta e nu mai putem uita, logic, eu cred și eu că “Suntem într-un sistem solar cu 43 de Terre, doi Sori și 21 de Lune.” De acolo din spatele casei, scrie domnule, că zici bine, zic eu! Nu eu sunt doamna care te-a pocnit, așa-i?

Foarte interesantă această plimbare prin interiorul unui bărbat, foarte sincer, însă atât de imatur. Dacă va fi roman, cred că într-o zi, a fată foarte frumoasă, va intra în patul lui mai devreme decât te aștepți și va pleca iarăși mai devreme. Atunci, poate eroul tău se va propti cu spatele de ușă și n-o va lăsa să plece, știe că nici una nu a fost atât de inteligentă(”să aibă aproximativ același nivel intelectual cu al meu (componenta intelectuală), ) ba dădea semne că e mai inteligentă decât bărbatul, “să simtă la fel ca și mine (componenta sufletească)” , nu numai că simțea la fel, ba chiar ghicea dorințele, cu mult înainte, “ și să fie compatibilă în pat cu mine (componenta fizică)”, aici ea a lăsat să vezi ce n-ai avut niciodată până atunci, nu pot să descriu aici că nu se șterge. “La asta se reduce totul. Succesul unei relații de lungă durată, “ spunea bărbatul… deci dacă e așa și devine de lungă durată, musai să te duci la primărie, altfel ți-o ia altul. Sau i-o ia altul. Noi, femeile, după cum bine ai spus la început, avem nevoie de siguranță pe toate planurile. Da, avem nevoie să fim lângă bărbatul care luptă cu toată ființa pentru o cauză. Asta ne dă siguranță. Cât poate eroul tău să mai stoarcă lacrimi, un an, doi, cinci, zece douăzeci și cinci. “Ce vrei tataie?” “ “???” Sper că o va cunoaște pe fata aia de care ziceam, sper că va schimba tonul si va zice , bă, unde eram eu când debitam, despre sex, suflet și inteligență, iubito, vezi că iar a băgat ăla mic jucăriile în coșul cu gunoi… da dragă, sunt ocupat acum să termin romanul ăsta…

Da, Nicolae, va reuși. Pentru că-și dorește prea mult, toate forțele universului o vor susține. Sper ca într-o zi s-o ascult în culmea succesului ei. Într-un turneu prin America. Va reuși. Mei ales cu cineva care crede în ea și-i este aproape. Am văzut multe de genul ăsta, nu neapărat în muzică. Peste tot poveștile se aseamănă. O să țin minte povestea ta, e prea adevărată ca s-o pot uita. Cu drag.

Am luat aminte de ieri, de la chiar începutul reclamației, n-am răspuns pentru că eu Maricica Stâng fiind doctor în drept, avocat de success în cauze penale, nu mă bag așa de repede; stau pe margine și mă uit pe cine să aleg de client. Normal că aleg pe ăla de la care și de unde iese mai mult aluat. Nu mă puteam eu lămuri de unde o să pice, de la Ștefan, vecinu, ori subcomisaru Popescu, ori alții de pe acolo, distracția a fost, dar eu n-am avut pâine la gură, numa cu râsul m-am aflat, așa că aștept reclamația următoare, poate pică ceva atunci…

Gelu, citesc poemele tale numai in cerc literar, zambesc printre gene, cand vad cat de mult esti iubit. Bravo. Muzele tale sunt din ce in ce mai frumoase... si mai insistente. Bravo si lor. Un poem care ma face sa zambesc. Stim de ce. La buna citire.

durerea

\"Mda. Fiecare ceas poartă cu el o poveste. Și-al meu, ăsta pe care-l port, are una. E lungă, prea tristă și încă nu m-am hotărât s-o spun nimănui...\" Astept sa te hotarasti. Pentru ca miresmele scrierilor tale sunt de primavara. Nu port ceas de mai bine de 20 de ani. Nu am nevoie. Daca vreau sa stiu cat e ceasul intreb oameni ca tine care-mi spun mult mai mult. Triste sau vesele, dar intotdeauna cu miresme ce imbata inima. Ori mintea. Ori caracterul. La buna citire.

O bucățică de istorie scrisă cu mare talent. O poveste de dragoste așa cum poate veni ea din trecut, plină de emoție, realitatea unei lumi pe care mulți dintre noi o mai simțim în venele noastre. Un tablou pictat frumos, plin de culoare, despre o lume în alb-negru. O încântare.

Frate Emil, ți-a scăpat
(Din câte s-au cercetat)
Soldații le-au onorat:
Fetele s-au măritat!

George Pruteanu, nu eu, care ma tot mir si-acum dupa ce m-a convins.

Vad ca am pierdut inceputul articolului:DE CE SCRIU CU Î DIN I


Articolul lui Alex. Ștefănescu, din nr. 38 al României literare (2002), al cărui titlu îl parafrazez, era efectiv un articol frumos, un articol emoționant. Totuși, la rece, vederile mele sunt altele. Îl rog pe cititor să aibă bunătatea de a le cumpăni.

Scriu cu î din i...

...Pentru că inițiativa Academiei, din 17 februarie 1993, prin care s-a reintrodus în ortografia românească litera â (în afara cuvîntului „român“ și a derivatelor sale, unde figura din 1965), a fost o eroare științifică, generată de un anume sentimentalism anti-comunist (bazat și pe legenda că î-ul din i ne-ar fi fost impus de oamenii lui Stalin, deși î-ul din i a fost practicat, de mari nume ale literelor românești, la Viața Românească, încă din anii ’20 ai secolului trecut, cu mult înaintea apariției comunismului la noi). Cei doi lingviști membri ai Academiei au votat unul „împotrivă“, celălalt „abținere“. Toate institutele de lingvistică din țară au dezaprobat decizia.

...Pentru că, prin readoptarea lui â din a, ortografia românească se complică în mod artificial, introducîndu-se un criteriu mecanic, arbitrar și străin spiritului limbii române: acela dacă un sunet se află în interiorul cuvîntului sau la una din extremitățile sale. Ar trebui, e.g.°, să scriem a târî (cu două litere diferite pentru exact același sunet), dar eu târâi (schimbînd din nou litera, pentru că e în altă poziție)… A scrie un sunet într-un fel dacă e-n corpul cuvîntului și-n alt fel dacă e la unul din capete e o procedură care sfidează claritatea latină a limbii române și principiul dominant fonetic al ortografiei românești, conform căruia un sunet sau un grup de sunete se transcrie (aproape) întotdeauna cu aceeași literă, respectiv cu același grup de litere. Au spus-o mari cărturari, atît români (Rădulescu-Motru, A.Scriban, Philippide, Densusianu, G.Ivănescu, G.Ibrăileanu, E. Coșeriu, Mioara Avram) cît și străini (A. Meillet, R.Lepsius, Alf Lombard).

Când ei pleacă jelea-i mare
Nici-un bai nu-i, când vin ei.
Noi crăpăm de supărare
Că nu ne rămân femei.

Felix, ce nume frumos, citesc proză pentru că mă simt mai la mine acasă, am fost prima care am citit firmistul tău, dar nu am timp să las un semn de cele mai multe ori. Aș fi dat o steluță la textul tău pentru că l-am simțit atât de real, din păcate, soțul meu e firmist și el, dar nu pentru mult timp, sper. Te miri că nu se citește mai mult proză? Cred că trebuie să schimbăm ceva pe aici. Mă gândesc să vin cu ceva telenovele, că poate cine ???

Multumesc Li. Si uite-asa calcai din nou pe bec:)
Eu Te citesc Li, dar sunt in faza in care invat sa fac comentarii. Nu pot sa arunc superficial niste vorbe si sa nu spun nimic, sa-i stric doar pagina poetului. As vrea sa SPUN CEVA, cand spun. La fel precum e poezia care se naste in tine si alti poeti de pe acest site. Sunt confuza deseori pentru ca nu inteleg mult, insa citesc acum si critica literara si invat cat pot de mult. Adevarul este ca cu cat am inceput sa citesc mai mult, cu atat mai putin am curajul sa las comentarii la poezie. Cu cat stiu mai mult, cu atat imi dau seama ce putin stiu. Lupt, sunt pe baricade, in continuare. Zilnic.

Ba nu, eu am venit aici. Dar nu stiu daca contez.
Felix, tu esti comediant, draga?

Ma bucur pentru inima ta fericita!

Am găsit niște poeți
I-am văzut tare isteți
Și aflu după doi ani
Că-s excroci și șarlatani?

Rahatul în formaturi tari
E desert de zile mari.
Pentru alții, ca să știi
Mi-l cer de trei ori pe zi.