Maria Gold

Frate Floriane,
Noi două ne-am gînditu că suntem doamne de departe și uitîndu-ne una la alta am zis hai să-i raspundem.
“Mă întrebi unde m-am născut fără să știi că cheile pe care le ai prinse într-un metalic inel zornăie străin pământul” …
Inelelor noastre le place metalul care nu ruginește, ba chiar strălucește dimineața pe toarta ceștii de cafea, prin bobul acela de piatră albă, cea mai prețioasă… Suntem aluat din acela, de fomeie nu e vina noastră…
“Casele de copii unde am locuit țin ușa deschisă...”
Așa zicem și noi, să lăsăm ușa deschisă când trecem vămile, orașele, apele și pământurile.
“Da toate casele au o singură ușă…”
Dar au multe ferestre….
“- Acum am un laptop pe care o să-l vând ca să pot cumpăra un bilet doar...întors mai apoi să scriu un poem despre distanțele apei și desigur spre dimineață să am de-un pachet de JPS și o cafea cubaneză”
Că așa ziceam și noi, numai cafea, dar ce faci frate fără laptop? Cum poți supraviețui mai departe fără el? Noi zicem că mai poți răbda de foame, sete și iubire, dar laptop? Asta nu!
” Am auzit la știri că a dat iarba pe acolo că stânjenei sălbatici înfloresc în vârtejul oceanului.”
Noi nu credem în știri… Stînjeneii sălbatici erau niște dejecții ca să spele ceva, numai minciuni…
“Ce naufragiu! Strigă și tu marinarul pe care-l saluți la semafor !
- Măăăăă domnule vin apele mari vine-mă și prinde-mă !”
Lasă că ne-am pus centurile de siguranță, așa noi doamnele mai precaute, mergem cu viteză, însă bine ancorate, ca să rămînem vii, neputrezite; pruncii ăia se uită la noi ca la icoane.
“Da ...e o distracție ...se face galben apoi verde și pornești mai departe. Apa ce vine nu e pentru tine ci pentru vaporașul meu care trage spre mal inima unui străin. Degeaba încearcă pescărușii o respirare Degeaba de vreme ce nu te arăți!”
Nu cunoaștem pescărușii, au altă naționalitate, vorbesc limbi diferite de noi.
Noi suntem femei de la țară, simple ca bună ziua, poți citi prin noi ca prin ferestre.
Cu prietenie și drag de mata,
Maria și Ciocîrlia






Frate Floriane,
Noi două ne-am gînditu că suntem doamne de departe și uitîndu-ne una la alta am zis hai să-i raspundem.
“Mă întrebi unde m-am născut fără să știi că cheile pe care le ai prinse într-un metalic inel zornăie străin pământul” …
Inelelor noastre le place metalul care nu ruginește, ba chiar strălucește dimineața pe toarta ceștii de cafea, prin bobul acela de piatră albă, cea mai prețioasă… Suntem aluat din acela, de foameie nu e vina noastră…
“Casele de copii unde am locuit țin ușa deschisă...”
Așa zicem și noi, să lăsăm ușa deschisă când trecem vămile, orașele, apele și pământurile.
“Da toate casele au o singură ușă…”
Dar au multe ferestre….
“- Acum am un laptop pe care o să-l vând ca să pot cumpăra un bilet doar...întors mai apoi să scriu un poem despre distanțele apei și desigur spre dimineață să am de-un pachet de JPS și o cafea cubaneză”
Că așa ziceam și noi, numai cafea, dar ce faci frate fără laptop? Cum poți supraviețui mai departe fără el? Noi zicem că mai poți răbda de foame, sete și iubire, dar laptop? Asta nu!
” Am auzit la știri că a dat iarba pe acolo că stânjenei sălbatici înfloresc în vârtejul oceanului.”
Noi nu credem în știri… Stînjeneii sălbatici erau niște dejecții ca să spele ceva, numai minciuni…
“Ce naufragiu! Strigă și tu marinarul pe care-l saluți la semafor !
- Măăăăă domnule vin apele mari vine-mă și prinde-mă !”
Lasă că ne-am pus centurile de siguranță, așa noi doamnele mai precaute, mergem cu viteză, însă bine ancorate, ca să rămînem vii, neputrezite; pruncii ăia se uită la noi ca la icoane.
“Da ...e o distracție ...se face galben apoi verde și pornești mai departe. Apa ce vine nu e pentru tine ci pentru vaporașul meu care trage spre mal inima unui străin. Degeaba încearcă pescărușii o respirare Degeaba de vreme ce nu te arăți!”
Nu cunoaștem pescărușii, au altă naționalitate, vorbesc limbi diferite de noi.
Noi suntem femei de la țară, simple ca bună ziua, poți citi prin noi ca prin ferestre.
Cu prietenie și drag de mata,
Maria și Ciocîrlia

\"și-atunci voi crește ramuri
până la tine\"
\"vom asculta cum arde seva
cum picură cenușa de pe aripi
cum crește-n mine zborul
și aripile tale dau în rod\"
E prea frumos ca sa nu las un semn si sa revin aici mai des. Cu drag,

Dina, cine este fiara? Nu inteleg si am citit cu atentie. Vezi \"poveste de trezit iubitul\", la comentarii.

Uite cum mi-ai adus o adiere din prima iubire… Frumos. Cald. Bine scris. Are continuare?

\"Mihai a devenit un pictor vestit și iubit de toată lumea.\"
Doru, te-am citit și mai demult dar n-am avut timp să răspund. Vreau să-ți spun un secret. Continuă să scrii, pentru că o faci din ce în ce mai bine. Să nu te lași lovit de unii care de fapt nu știu ce fac de cele mai multe ori. Eu am fost lovită în adolescență, n-am mai scris nimic și acum la 38 mi-am găsit din nou pasiunea de a scrie. Aș fi vrut să nu irosesc atâția ani, dar așa a fost.
Felicitări! Îmi place și poza ta!

Bine-ai venit Loredana și abia aștept continuarea. Numele tău are ceva cu… rude ceva?

Eus in curus de slabitus in urmatorus perioadae, iar tu indraznitus cu textus mai susus stricatus totus. Eus mai grandiosus acum cu multus kilus. Am ganditus datus in judecatae pentru preluatus fabricus maturilae.
“Optimus fugitori patriae” eus nu suntus. Eu venitus in Texaxus cu scopus desteptatus multus barbarus vacarus. Eu prietenae Debilia Smintelia Maximus, ea telefonatus zilnicus pentru debutus fata in Las Vegasus “dansatora buricensis et posteriorem”, multus dolarus asteptamus!!, iar băiatus taus “cumulus șpagus” profesorum pentru vacarus debilius este cerutus. Ei nu aflatus in multus secolus așa ceva profiturium, stupidum ei!
Nihilus Vulgaris, nu estus amantus frumoasae Debilia. El aranjatus vizas pe gratis nu est “un ticălosus mizerabilus”! El aranjatus vizas pentru Puerilus Maximus, biletus eu trimisus pentru familiae, asteptatus in aeroportus degeaba, tu ganditus puerilus!!! Rușinae! Aștepatus anus viitorus! Am zisus! Toti patrus!

Norică!

Eu te-am înțeles pe tine
Și ți-o spun fără rusine:
Eu practic mereu, din nou
Și în pat și în birou.

Te cate ori te-am cautat esti de fiecare data altcineva si la fel de frumos. Face parte din arsenalul tau de Femeie?
Poti sa-mi dai emailul tau, as vrea sa te intreb cateva lucruri mai lipsite de poezie.

Felicitări!

Lory, maturitatea cu care zugrăvești imaturitatea părintelui este impresionantă. Văd aici un talent cu care aduci viața de la țară din zilele noastre, cu atâta finețe și atât de real… Nu știu cum ești atacată de inspirație, dar ești lovită binișor după cum am văzut în pagina ta. Am citit de părintele și mai înainte și acum m-am repezit ca un uliu la bucata asta…

Tudor, e frumos la mine-n fereastră când treci pe aici. Și mai frumos când pui cuvintele acelea; nu știu dacă mi se cuvin…

Ai mult prea mult tu,
călător, căutător
Și nu te plânge,
ori tu nu te plângi,
Găsit-ai?
Umblat-ai?
Se vede prin ferestre, se vede, de departe,
Se chiar aude ziua, cum bate-ncetișor…
Nu poți verzi cel bradu.
Nu poți verzi lumina
Nu poți flori, voinice
Dar poți Ce poți și știi.

Florina, mulțumesc pentru cerul senin pe care l-ai trimis. Se încălzește afară, se topește zăpada și au dispărut cozile.

Nu știu exact ce se întâmplă în țară, însă văd că ai surprins delicat, cu umor și “să facem haz de necaz” situația. Prin ceea ce lași să se citească printre rânduri mă impresionează și mai mult, Ino. În trei săptămâni sunt și eu pe-acolo. Să duc și eu ce pot.

Multumesc, Marina, am scris această bucată ca reactie la afirmațiile băiatului meu cum că nu are ce mânca, când frigiderul e plin. Văd că e bună pentru mai mulți ochi…

Multumesc, Ina, abia astept amintirile tale.

-Dom’ comisar, da’ cum îi prindem ?
Că astea e chestii discrete.
- Când se căsătoresc le punem,
Soț și soție, etichete.
(Dan Norea)

Și ce te faci când tu ai treabă
Și-n alte țări călătorești,
Că noi vorbim aici de șpagă
Sau taxe la străini plătești?

În pașaport asta să scrie:
Că lași acasă eticheta
Că nu plătești cu bucurie
Taxe pe John și pe Saveta.

Bartrane ai nevasta buna!
Tu repede-ai intrat in draci
Doar ea vroia la sef sa-i spuna
Ca datoria tu ti-o faci!

Multumesc Laura Irina, Melania, Laura, Erika pentru felicitarile voastre.
Loredana, am acest proiect: bucatele din copilaria mea, luate individual ca proze scurte. Unele mai vesele, altele mai triste, dupa cum le-o fi norocul...
Multumesc de aprecierea ta.

Multumesc Sorin pentru aprecierile tale, criticile îmi fac foarte bine acum când sunt peste măsură de frustrată pentru că scriu la o carte despre emigranți, dar mă găsesc mereu cu aceste amintiri care pur și simplu se vor spuse, sunt multe și n-o să le las în întuneric. Vreau să știe și copiii mei cât de diferită a fost copilăria mea.