Ultimul clopot

ea ține în brațe briza unui popor de departe nu mai e o femeie rănită cu picături de sînge sticlind în priviri ea își adună așteptările apoi le pune-n cutii și trimite-n vapoare negre încărcate gata să se lepede de dumnezeu la fiecare furtună apa oceanului va tot izbi să ducă în adîncuri totul voi scufunda corabia ei voi scufunda corabia ei voi scufunda corabia ei va fi o noapte și o zi o dimineață după un mal cîmpie va fi pădurea verde și-o casă așteptînd cu iarbă multă rouă și un cuib de mierle casa ei vor crește flori și-n spatele grădinii un cerb va tot veni să bea de la izvor ce curge chiar din piatra albă dintre brazi acolo o să nască un copil acolo o să uite de mine și de tine acolo o s-ascundă cu mare dibăcie o vară mai mult decît o vară mai mult decît o țară acolo spiritul primește drumețul care trage ușor din clopotul din poartă acolo e aproape acolo e aproape acolo e aproape