Poezie
Mantra zorilor
suveica ochiului
1 min lectură·
Mediu
o ploaie de aer
etanș
mă-mbracă trei respirații în sălbăticia zorilor
cuvintele din mască
fac penitență
evadate din labirintul cârtiței
câmpia dintre tâmple se zvârcolește
arsă de secetă
omul își poartă golgota în pântece
până își achită costul
piroanelor
pe la cusăturile genunii
somnambulic deschid corolele eului
dintre sprâncene mă fulgeră implozia unui ochi sferic
supernova din sânge
acustic filtrează cele trei respirații din sălbăticia zorilor
osu-i prea slab
să-mi ducă verbele dincolo de anotimpuri
fără să-mi carbonizeze clipa
veșnicia nu mi se poate dărui
privirea abia se rumenește în cuptoarele ierbii
pot începe ascensiunea pe cruce
001.930
0