Poezie
Joia prea roșie
stigmate de cerneală
1 min lectură·
Mediu
de când i-am deschis lui Dumnezeu ochiul
rănile au devenit elastice
fiecare scufundare în lume eliberează o mare din oase
transcriu
în rune falice atingerile din burice
dinții sălbăticiți caută polii magnetici ai materiei
(iluzorie sau nu)
adânc întoarce brazdă în mine foame pietruită de stele
gura mi-e plină de timp mâinile mi-s curate
trupul tatuat concentric de îngeri
duce pe umeri
pământul
golgotă suprapopulată de tălpi însângerate inima are nevoie de-un stent
cuvântul meu
ghilotină de iarbă scrie relieful-nălțării
decapitez iarna înainte de-a mă dărui piroanelor
revin în rană fără să mă doară
răsucesc împrejurul meu papirusul anotimpurilor cerate
implacabil bisturiul tatălui curbează orizontul în atriu
001.672
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Joia prea roșie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14123576/joia-prea-rosieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.