Poezie
Când ne fumegă visele
simun de iluzii
1 min lectură·
Mediu
sunt profetul celor cu genunchi casabili
înainte de-a pleca să explorez oasele albe de așteptare
rașchetez spaimele timpului
de pe talpă
sortează rădăcinile după vertebra abisului
lutul e blând macerat de verde
un singur ochi înghite pantagruelnic
memoriile
suveica magiei întărește urzeala de carne
profetică stare incendiază celula
trăirea
împăturesc atâta căldură sub coastă
că pot răscumpăra pe toate meridianele frângerea aripii
mai viu sunt astăzi decât visul luminii
vânturile nordului își trag esența din sângele meu
amân execuția apusului
soarele n-a terminat de invadat copleșitor
singurătatea templelor
precum un ascet amnezic trec inocent prin țesătura spațiului reptilian
instinctul de conservare e singura certitudine
nervurile țipă
sunt
sunt
sunt
chiar de gura
urechile
mâna
rând pe rând se dezic de mine până și pielea
își subțiază cerurile
pliez la dungă supernovele
pentru mai târziu
genunchii își adună de pretutindeni smereniile sângelui
și devin rugăciune
om
001.699
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Când ne fumegă visele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14122206/cand-ne-fumega-viseleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.