Poezie
Hiatus
memorii transfuge
2 min lectură·
Mediu
zadarnic lași cereri
pe orizonturi
alfabetul nu ne semnează procură
de liberă trecere
prin hățișul arterelor fără donații substanțiale iubite
câte euri ești dispus să pierzi benevol
nuditatea poate să ardă mai cumplit ca o tunică de nessus
și nu-mi pasă câte
electroșocuri cu padele de verde va trebui să aplici
deșerturilor din ventricul
oricum nu aduc la viață statuile
de iarbă
manechinele din vitrina lumii au organizat ilegal
licitații pentru fiecare chip
hoții de strălucire sunt bine plătiți
anunți sec ofertele
iluzia că sunt e plină cioburi de gânduri
memorii din petice pelerina de batman
scutură nori
borne unui viitor în atele
cicatricea unei morți este o armură vulnerabilă
sub radiația viului veșnic
trezesc monstrul din tine gura își înghite meridianele
nu se vrea ce se știe prea ieftin
prețul se triplează în respirație albă
doar foamea ca o tumoare inoperabilă
te condamnă unei repetabile
răstigniri (înălțarea îți este amânată în ultima clipă)
sub mine cerul sfarmă gravitația
tăceri aurifere căptușesc minele cunoașterii
cu gesturi neterminate
oameni cu aripi
în urzeală fragilă pulsează mozaicuri
doruri contaminate
iubiri amnezice opresc pendulul timpului
între geneze
vom trăi ca un blestem agățați de-o fantasmă
cum ne vom umple rădăcinile goale
când penele nu mai știu bate aerul ca o vâslă
viața trece prin noi nălucă de sare
eczemă pe obraz de zeu
brațele noastre și-au domesticit ridicol de ușor
fiarele
ușile au sărit din țâțâni fără să ne vindece de spaime
albastrul umple de rugină chemarea
urechea e abrazivă nu mai permite lunecarea străinilor
limba învârte nordul magnetic al înțelesului
am permis defrișări uriașe
ca să nu ne primim umbra în casă
arborii ni s-au transformat în cioturi cu păsări ucise
oricât i-ai sfărâma infinitului clepsidrele
și i-ai vântura dunele
singurătatea
îți va țipa dictatura unei puteri
ce nu se-ncape în tine
pe linia mediană a eului se merge cu ruguri cusute în piele
abisul e doar breșa de siguranță
să nu rătăcim corăbia furtuna a prins toți albatroșii în ochiul ei
vorace
cunosc arbitrar respirarea prin sânge
în catarge carnea începe să înflorească foneme ca o ispită
din cupa lor vom bea până la fund zboruri
cu gust înțepător
văzduhurile din artere vor fermenta
vinul vâscos al trăirii
bețiile humei sunt pașaportul
de vom visa frumos
pasărea măiastră ne va cloci în pupilă portal
spre întâmplarea de-a fi
001638
0