Poezie
Curcubeul din pleoapa lumii
două palme de infinit
2 min lectură·
Mediu
am să așez partea de suflet destinată efemeridei
în cauc de piatra soarelui
jertfa
îmbracă smereniile tăcerii ca pe un frac
țineai în buricul degetelor
umbra ca un destin
iubite
îi acordai pulsul pe toate frecvențele cărnii rezerva de zori
umplea foișoarele veacului poțiunea de apă moartă
trebuia să ajungă călătoriilor în mister
vibrația își înfigea caninii cu poftă în contra-partea ei geamănă
îmi urmăreai atingerile
furișate în sânii clipelor intrai
cu torțe
în firidele ursitei
și le declarai independența în afara gurii mele
rotunjeai ca pe niște vocale bulimice
toate cuvințele întrupate în artere
vertebra ludică își înghițea primăverile ca pe un tonic
din toate limbile clopotelor
bubuiau avertismente
prea mult se curge în odihna oaselor din coșmaruri
bucuriei prea extenuante îi sunt donările
atenție cum te numeri și te lași
socotit
și cui șoptești în flacără numele înainte
de marea uitare
chiar și ispita înălțării poate să spintece legea
scot iile verii la uscat ploaia am ales-o bine
din cauza prafului din podul amintirilor
copilăria nu-i mai reține gustul
falangele inimii sunt lipicioase polenul tandreții
nu poate fi spălat sub jetul prezentului
nici răzuit de pe limba cunoașterii
și ieri a deraiat un tren cu speranțe pe linia vieții
rotit în spiță de-ntuneric semnalul de alarmă dintre atrii
și-a frânt arcul
aripile de icar ți-au fost saltea gonflabilă
când mi-ai întins iubirea între coaste de procust și-ai agățat-o de lună
am ascultat zdrobirea genunchilor unghiile mi s-au înfipt
în roțile zilei până le-au rupt
spițele
evident că te-am urât uneori iarna cădea printre țurțuri
sub cicatrici
înserări singuratice adună tumori benigne
cuvântul tău le zdrobește
precum strugurii în teascul vieții
inima inimii răspândește în morse ecouri în toată gama cromatică
țipătul cel mare nu este audibil
în frecvența terestră
când îmi despletești părul toamnelor mele bogate te iubesc năprasnic
taifunul sângelui aspiră pantagruelic praf stelar din stigmate
trag pe umeri haina nopților noastre și brațele
se albăstresc de fericire
morțile au gust de victorie acidulată
am luat cupa și-am băut
până la fund
se poate să mai cer
una?
001.641
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 341
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 59
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Curcubeul din pleoapa lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14110434/curcubeul-din-pleoapa-lumiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.