Poezie

De moarte bună respir

salubrizari fragile

1 min lectură·3 decembrie 2016

Mediu

când noaptea mă părăsește de moarte bună

aștept întotdeauna gunoierii

să-i strângă tăcuți rămășițele de sub covorul de gânduri

un licurici menestrel cântă pe corzi de lună

cum se trag în suveică ițele sorții

peste mâna țesătorului ochiul candorii știe prinde magia-n bordură

(macatul clipei trage-n artere toate scamele lumii

mi s-a mai spus uneori)

nu contează câte volute în mister de culoare duce aripa

ce arabescuri mestecă fluidele înțelesuri

curcubeului

pe șevaletul cărnii

de bună voie și îndărătnică știință

i se mutilează coastele

un singur inspir

și o tușă muiată în har coace oglinda

îi dă adâncime

pulsează mitic povestea din fibră ațoasă de veșnicire

urmăresc fascinat cum se bate urzeala să oțelească tunica lutului

arat de furtuni cum să-ți înalți albatroșii

și golfului tău diguri de corduri

să-i ridici

înveți obstinat cum să-i duci lui atlas povara

într-un genunchi de aramă

peste drum de mine

după ce golesc tomberoanele de vise aseptice

gunoierii îmi spală inima

pentru prima oară oamenii toxici acceptă

să-și locuiască vertebrele

sub jet de stele își curăță zborul

și gustă sfielnic

văzduhurile

001.515

Maria Elena Chindea. “De moarte bună respir.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14099747/de-moarte-buna-respir

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.