Poezie
Dragonul din stamine
rășină de jar
2 min lectură·
Mediu
sunt un conspirator
înnăscut
încă de la ieșirea din corolă
de rug
miros a vară perfecta (și a râs arămiu)
îngropată în coaceri până la brâu
mi se profețește
cu glas de nălucă și de greier chefliu
”aerul o să te respire perfect
sub mii de măști schimbătoare
doar din explozii”
un chip se așază prea bine
alveola zilei
schimbă rapid codul
nici n-are nevoie de-un program special
sângele meu e setat
să-și fileze periodic culorile
sub lustra crăpată-a
vântoaselor
nu mai număr intersecțiile viței de vie
talpa mea arde în toate
butuc nou să umple cupa fără pată de timp
adun oameni
cu haloul de vise
știu că mă locuiesc pasager
aleator se reped să taie-o bucată din mine
amintire
sau trofeu unui galonat
masochist
fără vedere iubirea
măsoară greu ecuatorul tandreții
nici un cer
nu-și surpă albastrul în vâna-mi galactică
până la ultimul fir
argintiu
fără să las amprente depășesc alb fluiditatea revelației
nu-mi pot așeza ochii unde se cere
îmi sunt interzis în mai multe
state
nu pot să merg simplu doar prin cenușă de oase
horticultor de supernove
lutul meu sacru
înghite-n smerenii jerbe scânteietoare
pudrate-n polen de veșnicii
și-n stacatto de libelule măiastre
”pădurile dintre coaste sunt ilegale”
se repetă insistent
la megafoane
extras din ploaie de curcubeie
pentru pierzanii de
conjunctură
nu mai pontez și-aceste
trădări de culise
recuzita de stele schimbă oricum lamela
și ochiul fără dimensiune
din gura dragonului zidesc oricărui suflet
contaminat de zboruri
poduri
flăcările îi vor fi cardul de acces
spre sine
plata cash în mântuiri
001.523
0