Poezie
Reflexia dansului celest
viciul de-a crede
1 min lectură·
Mediu
în frac de sărbătoare celebrez majoratul cuvântului
întind portative celeste sub piele
ochi strălucitori
trasează drumuri de voluptate candidă
în artere doi greieri își dispută supremația stelară
care se stinge în răsărit care doare
pentru negociere care străluce mai tare
sub balcoanele nopții efemerida țese pânza veșniciei ca dovadă de iubire
cine cum îneacă moartea sub ce elitră străvezie
spațiul își măsoară infinitul
cel ce știe lasă jocul să fulgere-n suveică (testul vederii)
deopotrivă îndoiala și credința
inima-i urzeala ce extrage adevărul ultim
identitatea ta
a lunii
profilul ce descifrează codul minunii
apostolii harului sunt pregătiți
au frânt pâinea împărtășaniei silaba îmbracă
mantie sacră bagheta magică trezește vortexul zidirii
am dresat timpul să-și numere coastele invers
corectez fotogramele a căror nuanțe prind prea multă rugină
din șevaletul vieții
înăuntrul fonemelor construiesc galaxii
în piatră și în mimoză mi-am câștigat amintirile vocalei
rotundă aleargă pe toate clapele mele
călare pe vânturi împrăștie polenuri
la pupitru același maestru în foalele sunetului
suflă duh în jeratic
apele primordiale scriu pe valuri
miracolul își desface evantaiul din lumină
culoarea se pipăie bine
înainte de-a spune
eu
001.199
0