Din vulcanul nopții

locuiesc noaptea (e un element decorativ la modă)

mă instalez confortabil în miezul ei cel mai dens pentru că știu

doar acolo voi putea să respir

nefragmentat

unicitatea înainte de explozia oglinzilor

umplu conștiincios fiecare vertebră

cu ecoul vibrației unei aripi de fluture e animalul meu de forță

mi-au confirmat câțiva înțelepți

de la căpătâiul patului poți să însăilezi rapoarte de

”nepotrivire de caracter”

vor fi lovite de nulitate la viitoare glaciațiune

am scurtcircuitat inima universului

numai așa îl puteam prăvălii înlăuntrul brațelor

fără pedeapsă

nu mai vreau să îngrop zboruri în curtea mea

e plină de stele

tivită de licurici în firide estompate de taină

reduc plastic zonele minate

las liber erupțiilor

aștept

un oaspete magic

o singură învățătură-mi lipsește

să pulsez harul

(punctul de echilibru al reflexiei imperiale în materie)

cum să înmulțesc pâinile

în oceanul cordului peștii și-au tatuat pe înotătoare

geneze electrice

pentru ochii însetați de lumină

pășește cu grijă densitatea respirației mele

emană radiații