Născută pe 11 august, în Călărași, urmează Colegiul "Barbu Știrbei" și frecventează cursurile Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării.
Apoi își continuă viața.
când teii trec pe altarele Cișmigiului
ei predică din șfeșnice dulci de tămâie
noi, în general, ne tâmpim discret
ne plecăm
îngenuchem în cortegiu pe bicicletele noastre
ne-mbălsămăm cu cel
atunci, în cârcelul cearșafului
mâna ta m-a luat de mână,
mâna mea, fără să vrea, a vrut
ca un martor:
“în seara asta trebuie să cazi
sub îmbrățișarea mea”
seară după seară după
m-ai pus să te miros când știam
că n-am să te dezbrac nici o dată, niciodată,
că n-am să te cuprind când ochii tăi m-au pus, tocmai, să te privesc
și eu te-am mirosit totuși,"măcar o dată" i-am
mi-am odihnit obrazul pe un pat de lacrimi
aceeași linie trasată în așternut de care ziceam:
"suntem un pic prea departe unul de altul
hai să ne vedem la mijloc"
asta era cu două seri
pneumonie pe buze, licurici în pahar curgi
pe coatele murdare
bun.
rapsodia toamnei vine-ntruna
undița aia prindea zăpadă
la capăt e o șosetă murdară învârtindu-se prin nutella
mai devreme
stacatto
ies din Tago Mago îmi trag panica pe față
'nu vă supărați de unde iau șaișpele spre Universitate?'
mă uit la ea ca la aer
femeia e amabilă, poți să spui după mers
e totuși o
mi s-a părut o iarnă grea
tocmai că mergeam cu tramvaiul
El a urcat a oprit pentru ea tramvaiul
Ea a urcat a vomitat pentru el
poate pentru copil
poate pentru fugă
nu știm, nu a comentat
asfaltez vara cu zăpușeală și răbdare.
nu o să sar din carousel, unde să închid ochii
retina nu mai primește,
suma amprentelor pe care nu vrei să le verși,
corolistic.
negativ am mimat
nu conteaza dacă mă vor sprijini ușile străzilor,
ultracentrale,
dacă așa aplanez noțiunea de bărbat.
inima mi se-ngroapă departe în piele,
câteodată scârțâie
ca o poveste promițătoare de
MC