Poezie

demonstrația buzelor

1 min lectură·8 aprilie 2017

Mediu

atunci, în cârcelul cearșafului

mâna ta m-a luat de mână,

mâna mea, fără să vrea, a vrut

ca un martor:

“în seara asta trebuie să cazi

sub îmbrățișarea mea”

seară după seară după seară

de când s-a stins lumina

nu știu eu oare

că dacă pic în sărutul ăla

după care tot deschid ochii, dimineață după dimineață

dimineața voi coborî și mai jos de fundul sufletului

nu-mi știu eu vămile sinapselor

și, din punctul ăla, cum, ultimele iluzii vor striga,

fără ca tu să-mi trimiți măcar un zâmbet de salvare

cu plecare de pe aceleași buze

de atunci nenorocirea nu s-a-ntâmplat

martor mi-e sufletul

ne-au mai despărțit nopți haine

câteva linii

și linii de orizont

dar totuși pielea și-a-nvățat pe de rost lecția

lacrimile s-au oprit tot în buza aia de sus

buzele n-au putut vorbi zile după

fără de această pecete.

vezi tu

totul nu începe

și nu se termină

Înainte De Sărutul Nostru:

quod erat demonstrandum.

001.450

Maria Cristina. “demonstrația buzelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-cristina-0033902/poezie/14105520/demonstratia-buzelor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.