Poezie
Epopee teiului
2 min lectură·
Mediu
când teii trec pe altarele Cișmigiului
ei predică din șfeșnice dulci de tămâie
noi, în general, ne tâmpim discret
ne plecăm
îngenuchem în cortegiu pe bicicletele noastre
ne-mbălsămăm cu cel mai pur aer
ca niște vii mai vii.
în firul ăsta logic al insomniei
spune-mi că nu ratezi respirația
de 02:08
ca să îngreunăm lucrurile
tot la ora aia
pisicile torc pe inima dreaptă păsările ciripesc pe stânga
jură-mi că te vezi doar cu teii noaptea asta
că-i iei de acasă, că-ți sunt amanții perfecți, după soc,
iubiții pe care-i cauți în somn, după miros.
vezi tu
în Mai n-am mai avut cui să spun “ești frumoasă”
într-o noapte i-am zis Cișmigiului, dar ploaia m-a acoperit
poeții clasici din parc au împietrit și ei, declarativ
și recitam cu toții din teii lui Eminescu
până și stelele se topeau deasupra.
în fine.
dacă Mai e o mare
cum să explici briza asta liliacului, lalelei, lăcrămioarei
cum să aduci în patul tău alte anotimpuri?
dacă e o cursă contra-cronometru
mergi și respiră cum știi tu mai bine
un yoghin i-ar zice tei holotropic
dacă e ceaiul pe care nu l-a cerut nimeni
atunci îl împărțim cu guri mici,
o melancolie pudrată,
care destablizează chiar și depresiile
luna se dezbracă disperată - se aruncă-n cer și ea
ce să facem.
011461
0
De ce nu citiți regulile acestui site?
http://www.poezie.ro/includes/index.php#rules