Poezie
mereu... iubirea
1 min lectură·
Mediu
In spatele acestui zid
o lume ne desparte
dar ce aproape-ți simt privirea
și câtă voluptate
din umbre adânci și triste
îți fur o șoaptă
dar râuri iuți șirete
mâ încearcă
ești un mister
o treaptă spre eternitate
un pas spre nemurire vom face
și vor apare oceane de iubire
în fiecare noapte
o dulce mângâiere
pe fruntea-ți chinuită
de lacrima ce ochiul
o ascunde și o minte
mă atingi cu părul
mă rătăcești în noapte
tu unică iubire
tu dulce voluptate
lasă-mi privirea obosita
de atâta contemplare
pe pieptul tău
fiori în noapte
pe brațul tău
o dulce subjugare
acele degete ce ard
până ce eu devin
incandescenta floare
același braț ce adună
a lumii patimi toate
ghicesc în gândul tău
o mică nebunie
mă voi ascunde
dar privirea mă trădează
tu dulce răutate
001.167
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Margineanu Doina Elisabeta. “mereu... iubirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/margineanu-doina-elisabeta/poezie/160721/mereu-iubireaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.