Marcu Costel Claudiu

Aplecata pe pielea-ti mana-mi gandeste si spune… Cu ochii din palma priveste adanc prin al tau trup. Arata gelos, curios, chiar taios dar si tandru. Urechile-asculta fiorul si strigatul

Canarii morti au apucat sa cante requiem. Canta la nunta lor prost facuta in negrul nestirii. Stii? In cele din urma se bucura de neexistenta lor… Macar nu mai sufera de foame… Dar… Iata… alaturi

Mi-e dor sa-mi fie dor de viata, Mi-e dor sa-mi fie iarasi draga. Mi-e dor sa-mi fie dor... Ce cantec vesel... Requiem pentru suflet. Asculta-i vorba... Asculta tot ce zice el... Ne spune

Simfonie de zambete moarte, Stalcite in apa bahlita, Surasuri ce canta tristetea, Scaldate in lacrime albe. An netrecut terminat de zile, Aval strabatut de vanturi suspine, Adept uitat de

Dumnezeu - un dirijor bolnav de Parkinson Ce insista sa conduca lumea. Si macar de ar face-o conform vointei Sale... Dar nu... ceea ce face e sa lase tremuraturile sa ne spuna. De asta zboara si

Potrivnicii bunei sperante isi cauta vechile ganduri. Ar vrea iar sa spere, iar sa viseze… Iar sta intre ganduri… s-a intins intr-un pat. Stinse lumina se-ntoarse-njurand… Aduce cu dansul o bere

Cu caramizi de apa, palat in soare-mi construiesc Ca sa ma vada luna, cum de viata o lipsesc. Ma uit la tine si vad un dop de Univers Pus de cineva acolo pentru ca materia sa nu se scurga. Esti

Ma pierd nicaieri Si urc in adancuri; Ma sprijin de mine, Dar fapta ma darama. Stau jos si-s nervos, Si te privesc cu ura. Am sa ma ridic, Am sa-ti platesc, Sa nu te mai clintesti. Gandul ma

Negru ca nimicul (Asa e la mine:) Noapte in mine Emit intuneric Groapa ma salta Rau-mi face bine Urletul mi-e surd Cad stanci peste mine Abisul mi-e casa Nori grei de furtuna Imamul

Priveam fumuriu prin lentilele negre… Vedeam viata-n fuga ei nesabuita… “Unde mama ei se grabeste in halul asta?” Alearga nebuna…. Goneste timpul din ea sa castige o cursa in care oricum alearga

Portile sufletului meu s-au deschis si de departe se vede stralucirea nobilului sentiment din palatul sufletului meu. Dar ea nu o vede caci sta cu spatele si e naucita de falsa sclipire din

Sunet insistent in gratar… “Hai ba! Trezeste-te!… Hai ca intarziem naibii la ala… A zis ca la 10 pleaca…” Apare si asta cascand cu ochii aproape inchisi… Instinctiv da perdeaua deoparte sa

Clipea vegetal… Totul ii aparea mort intr-un nonsens perpetuu. Gandurile muscau din tacerea abisala si-l ridicau(sau coborau, nici el nu putea sa-si dea seama bine) in imponderabilitatea aproape

Au sapat in stanca virgina Si au scos de acolo inima de piatra. Au facut cruce. Au intrat in padurea interzisa Si au taiat de acolo pomul cunostintei binelui si raului. Au facut sicriu. Au

Imi vad trecutul… Imi vad o serie din episoade din viata trecandu-mi rand pe rand inaintea ochilor… Vad clipe la care sa urlu… Ca am facut, ca n-am facut cum trebuie, ca n-am facut deloc… Vad

Impresie noua a unui fapt asupra caruia fuseseram lamuriti. Un iz de parfum in putoarea asta mocnita explodand de miasme fetide, O pala de aer proaspat in cripta locuita de prea multi morti, O

Dorinta rasfranta-n nesansa. Repetitie de esec neanuntat. Minune neasteptata a carei neintamplare nu atinge pe nimeni. Fantasma de vis ce lasa nesatula o noua speranta. Soldat ce se-ntoarce din

Scantei de argint lacrimat alearga prin par de inger galben Aducand in avalul coborarii lor miros de iubire... Incet se prelinge ideea stralucind de raze de soare inviat Se-agata apoi cu disperare

Ma reazim de altarul tau. Eu sunt o floare trista Ce calareste vantul, Ce-n roua se desfata, Dar cerul de-alabastru cu diamantu-n mijloc Risca s-o dogoreasca. In van incerc sa

(Ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici….) Iarasi doarme, iar se trezeste… Totu-i o bezna… Da se se ridice… da… dar se da cu capul de moale-apoi tare… “Ce…?” Bajbaie-n jur… Se simte

Nu am timpul sa ma impart intre toate ce trebuie facute. Nu am timp sa imi beau cafeaua asa cum as vrea… (o grabesc sau o uit) Nu am timp sa fumez o nenorocita de tigara… (de cele mai multe ori e

Soarele a inceput a clipi, Din zori in zori… Asa s-a invatat din clipa-n care a vazut ca totu-i despre el… Si-asa c-a inceput sa dea caldura si lumina… Ba da ori ba; cand da prea da cand nu, nu

Te mangai cu pila Dar nu rasare-n mine mila. Si urli, si tipi si ceri indurare Dar cu fierul topit te picur fara incetare. Si un miros scarbos de carne proasta arsa, Din tine razbate. Si-n mine