Poezie
Cioburi de lumina
1 min lectură·
Mediu
Cu caramizi de apa, palat in soare-mi construiesc
Ca sa ma vada luna, cum de viata o lipsesc.
Ma uit la tine si vad un dop de Univers
Pus de cineva acolo pentru ca materia sa nu se scurga.
Esti comic… te urci pe un cordon ombilical
Pentru a ajunge la originile vietii…
Razi? Esti un nerod erodat de timp.
Nici Gaia nu ti-e mama…
Adevarata e ascunsa-n timp.
N-o poti vedea, caci timpul ce-o acopera
E mult prea greu ca tu sa poti sa o ridici.
Si praful… praful uitarii… atat de multe straturi…
Eu am uitat ca trebuia sa plec demult acasa…
Acasa… locul s-a evaporat. Nu e de vina focul…
Pardon: nu, e de vina focul, mereu acelasi foc
Care ne purifica-ntr-un joc…
As vrea sa fiu doar spirit, de trup sa ma despart,
Si sa ma-ntind in timp si spatiu.
Sa fiu mereu acasa si peste orice loc,
Si sa ma strang-napoi la dimensiunea de…
…nimic: sa fiu un infinit… un minus infinit…
Iasi 01.06.2004
001.200
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marcu Costel Claudiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Marcu Costel Claudiu. “Cioburi de lumina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcu-costel-claudiu/poezie/81477/cioburi-de-luminaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.