Marcu Costel Claudiu

Un titlu care cumva te atrage… Probabil te intrebi unde-i partea intai… Eu nu… Parca zambesc(mi se pare?)… De fapt e doar partea a doua de la “Zece mii de lucuri pe care le poti face in zece

Curios ha? Desi stiai sigur ca te vei plictisi dupa cateva randuri, n-ai putut sa te abtii sa nu vezi ce-i dupa titlu… “Care-i nebunul cu atata rabdare?!” Nu eram eu ala… In mod cert se pot face

Sarac spirit de om ce-ai muri pentru clipele pe care ti le imaginezi, Si asta nu din cauza ca imaginatia ta n-ar fi inde-ajuns de bogata. Sarman tremurand in fata unei imagini create de tine, Si

Afurisita icoana a vremurilor ce-au fost si s-au naruit. Afurisita imagine de trecut nefost inca dar dorit in fiinta. Afurisite dorinte ce ma scoateti din calmul indiferentei mele. Afurisite

Incercam sa-mi scutur mintea de toate pacatele gandurilor ce muscau dibaci din fiinta-mi. Doream sa alung tot ce nu era linistitor, sa inchid ochii, sa clipesc de trei ori marunt si cand sa privesc

Sedeam devorat de viermii nazuintelor mele, Vanturat de colo-colo de amarnicele loviri de stalpii realitatii( departe de cele ursite de mine). Scandalos( de fapt simpla revolta interioara

Imi amintesc parca ar fi fost ieri… Atatea clipe minunate(sarman copil ce nu stiai ca traiesti fericire)… As vrea sa le retraiesc… Acum le-as sti si valoarea. Desi mi-as da seama ca nu e acelasi

Ma mangaiai pe parul tuns mult prea scurt… Cumva, usor ma certai”Asta-i de om?” Observasem deja… frizura face pe om, dar stii… nici in 14 nu ma doare de parerea lor… Nu ce cred ei ma fac… Eu

Sedeai pe culmea universului stand intr-o pozitie falnica, impunatoare. Un mic zvon adus de o slaba adiere… Cine-ar fi crezut? Un fir de nisip sa naruie totul? Picioarele te-au lasat si-ai

Un singur lucru am apucat sa invat la viata mea… Am invatat sa traiesc… Am invatat sa traiesc asa cum m-a dus capul din apucaturile ce le-am apucat din jur. Am invatat sa traiesc din felul in

Valurile, satule de tot, pana si de ele, loveau malurile serpuinde sub un cer alergat de haite de nori ce vanau soarele in perioade. Izbeau oarbe in furia lor dizlocand muntii din jur, starnind

Zeii tuturor culturilor s-au adunat intr-o petrecere la care nimeni nu a scapat neinvitat si nimeni nu a refuzat. Si-au lasat oile de izbeliste si-si vad de chiolhan. Ce vor gasi cand orgia le va

Iubire rece ca gheata, Cu ochi de blestemate nestemate, Cu nepasarea stranie cu care-si alege protagonistii chiar si cand acestia se opun simtirii. Iubire ce calca pe cadavrele gandurilor de

Mariti astuia cu doi ml… Aici sa-i mai dati somnifere… Tipa doctoral Pricu din viteza fluturandu-i halatul… Noaptea se lasa urmata de anuntul de culcare. Intrerupatoarele tacaneau a inchis urmate

S-a ascuns dupa o sticla de bere, S-a ascuns de el, de ceea ce simtea, gandea si dorea. A decis sa-si curme simtirea de toate felurile… Sa si-o inece in grade… Lama parca prinde viata si-i face

Cantecul trist, nepamantesc ii vuia in toata fiinta. Nici macar nu stia ce si cum, Doar il simtea tremurandu-l. Fiori reci agale-i curgeau pe sira spinarii, Sunetele mute ii galopau turmele de

Clipea vegetal… Totul ii aparea mort intr-un nonsens perpetuu. Gandurile muscau din tacerea abisala si-l ridicau(sau coborau, nici el nu putea sa-si dea seama bine) in imponderabilitatea aproape

Sunet insistent in gratar… “Hai ba! Trezeste-te!… Hai ca intarziem naibii la ala… A zis ca la 10 pleaca…” Apare si asta cascand cu ochii aproape inchisi… Instinctiv da perdeaua deoparte sa

Priveam fumuriu prin lentilele negre… Vedeam viata-n fuga ei nesabuita… “Unde mama ei se grabeste in halul asta?” Alearga nebuna…. Goneste timpul din ea sa castige o cursa in care oricum alearga

O lacrima-si plange durerea Ascunsa-ntr-un colt de la suflet. Suspina batrana, se simte strabatuta de fiori de minus. Suspina si tremura. Incepe sa muste din adapostu-i. Musca si arde… Efect de

Privea varful dealului si nu vedea decat locul in care trebuia sa ajunga. Urca la inceput plin de voie buna. Zambea, radea, canta…. urca… Pe grohotis… Facea pas in loc, luneca si cadea… In cot

Un Dumnezeu care cantarea in mana stanga-I pe rand ce-i adevar, ce e minciuna. Tiptil se-apleaca peste lume… Culege-ncet ce-i drept… Rade… Ii place… Pentru bis… Se-apleaca usor…. Se

Zi grea de iarna… Viscol si ger… Lume grabita si trista, sau doar grabita… …Viscol si ger… Tremura din toate-ncheieturile… Ca-i viscol si ger… Inainteaza clantaind… Ca-i viscol si