Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ne-am catapultat în orașul tăcerii

1 min lectură·
Mediu
e o crimă să-mi spui ceva frumos
sau să mă atingi
poți fi condamnată dacă mă săruți din proprie inițiativă
iar dacă vom face dragoste mă tem că vom fi ghilotinați
orice urmă de afecțiune e interzisă
haide să stăm ca doi muți
butonând celularul
laptopul
nervii celuilalt
pic pic pic
țac țac țac
să fim absenți prin prezență și prezenți prin absență
să îmbătrânim instantaneu
auzul deteriorat să nu perceapă
strigătul disperat din sufletul celuilalt
să ne reproșăm indiferența
indiferenți fiind
să ne reproșăm tăcând tăcerea
să rupem orice urmă de comunicare
apoi să ne mirăm că nu mai merge
exilate în orașul tăcerii
două umbre se târăsc în tandem
pe lângă ziduri
printre ruine
doi proști ...
012.192
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
119
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Marcel Vișa. “ne-am catapultat în orașul tăcerii .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-visa/poezie/14037901/ne-am-catapultat-in-orasul-tacerii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@teodor-dumeTDTeodor Dume
mi-a plăcut construcția acestui text dar și intrarea degajată care pare a fi un avertisment tușat în intimitatea lucrurilor care converg înspre EA, numai că " strigătul disperat din sufletul celuilalt" nu poate fi perceput.

frumos!
0